ICCJ. Decizia nr. 3302/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3302/2004
Dosar nr. 117/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 423 din 27 mai 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii:
1. S.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 13 alin. (1) şi (4), art. 14 din Legea nr. 678/2001, în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
2. M.V. şi
3. D.L.
- la pedeapsa de câte 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 13 alin. (1) şi (2), art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul M.V., în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
4. R.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 13 alin. (1) şi (4) şi art. 14 din Legea nr. 678/2001.
- la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997;
- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru art. 78 alin. (1) din OG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată în întregime executarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OG nr. 195/2002 şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:
- pistol marca Voltra, calibru 9 mm;
- 8 cartuşe cu gaz iritant lacrimogen;
- telefon Alcatel;
- 2 cartele SIM;
- autoturism BMW.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de M.A.M.
În baza probelor administrate s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul R.E., cetăţean german, este prieten cu inculpatul D.L., aceştia cunoscându-se încă din anul 2000, aşa cum rezultă din adresa 3340 din 5 septembrie 2002 a Poliţiei germane.
În Germania, inculpatul D.L. a cunoscut şi pe inculpatul M.V. în anul 1995, cei doi rămânând în relaţii de prietenie.
Tot în Germania, inculpatul R.E. şi D.L. au aderat la o reţea internaţională de traficanţi de carne vie din care mai făceau parte numiţii B., R., M., etc., rămaşi nedepistaţi, cu legături în Spania şi Germania.
În luna martie, inculpatul D.L. a venit în România, însoţit de cetăţeanul spaniol P.R.R., unde aceştia au constatat condiţii prielnice pentru racolare de tinere în vederea practicării prostituţiei.
În cursul lunii iunie, inculpaţii R.E. şi D.L. s-au hotărât să se deplaseze în România, în scopul sus-menţionat.
Călătoria celor doi a fost sponsorizată de proxeneţii germani care i-au trimis inculpatului R.E., în perioada iunie - august 2002, aproximativ 10-15.000 Euro, bani cu care inculpaţii urmau să racoleze tinere, să achite contravaloarea paşapoartelor şi celelalte documente şi să le transporte în Germania, situaţie ce rezultă din convorbirile telefonice interceptate.
Deşi nu posedă permis de conducere, inculpatul R.E. la volanul autoturismului personal a intrat în România la 20 iunie 2002, având ascuns sub scaunul din faţă un pistol cu gaz şi 10 cartuşe, fără să le declare autorităţilor vamale şi fără a avea autorizaţie de portarmă în România.
Acesta a mers la Iaşi, unde inculpatul D.L. l-a contactat pe inculpatul M.V. solicitu-i serviciile pentru a intra în legătură cu proxeneţii locali pentru a racola tinere.
Inculpatul M.V. a fost de acord cu solicitarea lui D.L. şi i-a pus în legătură cu un proxenet din zona gării, rămas neidentificat.
Astfel, inculpaţii au cunoscut-o pe partea vătămată M.G. căreia i-au propus să meargă în Germania unde îi vor asigura loc de muncă.
Partea vătămată a acceptat şi inculpaţii au cazat-o pe rând în mai multe locuri, ultima oară la motelul D. din Iaşi. Aici au fost aduse mai multe tinere, respectiv, P.E., B.E., G.T., M.G., M.A.M. şi minora C.N.A.
Ulterior, de la inculpaţi au aflat că urmau să practice prostituţia.
Pe timpul cât au stat în România, inculpatul R.E. a ridicat prin intermediul lui M.G. aproximativ 10.000 Euro pentru suportarea cheltuielilor.
A mai reţinut instanţa că, inculpatul M.V. a vândut-o pe P.E. contra sumei de 300 Euro ce urmau să fie plătiţi lunar, câte 100 Euro timp de 3 luni.
Prin intermediul inculpatului M.V., inculpaţii R.E. şi D.L. au intrat în legătură cu numitul Liviu din comuna Podul Iloaiei, jud. Iaşi, care în luna august 2002 le-a recrutat şi vândut inculpaţilor pe părţile vătămate M.A.M., G.T., martora M.G. având cunoştinţă de tranzacţie însă nu şi de suma acesteia.
Prin intermediul lui M.V., inculpaţii R.E., D.L. au racolat-o pe partea vătămată M.T., promiţându-i că-i va obţine un loc de muncă în Germania şi ei se vor ocupa de acte şi de transport.
În cursul lunii iulie 2002, prin intermediul inculpatului M.V., inculpaţii l-au cunoscut pe S.C. din Vaslui care le-a racolat pe părţile vătămate C.N. şi B.E., cărora, de asemeni, le-a promis locuri de muncă în Germania.
După racolarea celor şapte tinere, inculpaţii, prin intermediul mai multor persoane s-au ocupat de obţinerea paşapoartelor şi cărţilor de identitate, au cumpărat îmbrăcăminte părţilor vătămate şi le-au întreţinut în toată perioada şederii, fiind supravegheate de cel puţin unul din aceştia sau de M.G.
La 23 august 2002, inculpaţii R.E. şi M.V. împreună cu M., M. şi P. s-au deplasat spre punctul de frontieră Petea, cel care a condus autoturismul fiind R.E.
Înainte de a pleca, inculpatul R.E. a scos din autoturism pistolul şi i-a cerut lui D.L. să-l ascundă.
Acesta l-a îngropat la rădăcina unui copac, fiind depistat de organele de poliţie cu ajutorul martorului A.G.
La 24 august 2002, inculpaţii M.V. şi R.E., însoţit de cele 2 fete s-au cazat la Hotelul C. din Satu Mare, urmând ca a doua zi să plece peste graniţă.
În acest scop la cererea lui R.E., M.V. a căutat un taximetrist căruia i-a oferit suma de 400 dolari S.U.A. pentru a le transporta pe cele trei fete la Budapesta şi a le oferi bani pentru a trece graniţa.
Întrucât au fost date în consemn la frontieră, organele de poliţie i-au reţinut atât pe inculpaţi cât şi pe părţile vătămate.
La 20 august 2002, organele de poliţie au procedat la efectuarea unei percheziţii la motelul D. din Iaşi unde au fost depistaţi inculpatul D.L. şi celelalte părţi vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţii.
Parchetul a susţinut că nu s-a făcut o încadrare juridică corectă faptelor comise de inculpaţi şi s-a omis confiscarea sumelor pe care inculpatul R.E. le-a primit prin intermediul părţii vătămate M.G., respectiv, 15.000 Euro, 700.000 lei şi 300 dolari S.U.A. de la inculpaţii S.C. şi M.V.
Inculpaţii au susţinut greşita condamnare pentru unele din fapte, precum şi reţinerea unei încadrări juridice incorecte, solicitând trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia penală nr. 437 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi al inculpaţilor S.C., D.L. şi R.E., şi desfiinţând sentinţa în parte în latura penală a dispus schimbarea juridică a faptelor comise de inculpaţi dintr-o singură infracţiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), art. 13 alin. (1) şi (4) şi art. 14 din Legea nr. 678/2001, în 2 infracţiuni de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001.
Inculpaţii au fost condamnaţi, după cum urmează:
1. S.C. la pedepse de:
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001;
- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea 678/2001.
În baza dispoziţiilor art. 1 din Legea 543/2002 s-au constatat graţiate în întregime şi condiţionat pedepsele aplicate şi atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din lege.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
Au fost înlăturate din hotărârea fondului pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi pedeapsa complimentată de 4 ani, după cum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. M.V. la:
- câte 8 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea 678/2001, ambele cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a menţinut pedeapsa complimentară aplicată acestui inculpat, precum şi restul dispoziţiilor ce-l priveşte pe inculpat.
3. D.L., la:
- câte 8 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea 678/2001.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a înlăturat pedeapsa complimentată a interzicerii unor drepturi pe timp de 4 ani şi au fost menţinute restul dispoziţiilor privind pe acest inculpat.
4. R.E. la:
- câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea 678/2001;
- s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 în infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 şi s-a menţinut pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare.
S-a menţinut art. 1 din Legea nr. 543/2002.
S-au contopit pedepsele negraţiate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
S-a înlăturat pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi pe timp de 4 ani, aplicată de instanţa de fond şi s-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei.
În baza art. 111, art. 112 şi art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpaţilor D.L. şi R.E., după executarea pedepselor.
În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumelor de 5.000 Euro de la inculpatul R.E. şi 900.000 lei de la inculpatul S.C.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.V. şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În termen legal împotriva hotărârilor, de mai sus, au declarat recurs inculpaţii M.V., D.L. şi R.E.
Prin motivele scrise s-a susţinut, în esenţă, următoarele:
Recurentul inculpat D.L. a criticat ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- instanţele au comis o gravă eroare de fapt atunci când au reţinut vinovăţia sa pentru comiterea faptelor deduse judecăţii, nefiind stabilit că a făcut parte din reţele de traficanţi şi nici că a cunoscut împrejurarea că inculpatul R.E. racolează tinere în vederea practicării prostituţiei; în susţinerea acestui motiv de recurs au fost invocate dispoziţiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;
- recurentul inculpat a mai susţinut că nu s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, în raport de contribuţia materială a acestui inculpat care nu a întreprins în mod nemijlocit nici un fel de acţiuni concrete în derularea activităţii infracţionale.
Pentru considerentele expuse a solicitat, în primul caz, achitarea, nefiind realizate cerinţele art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 şi respectiv, reducerea pedepsei la limita minimă legală cu constatarea graţierii în cea de a doua situaţie.
Recurentul inculpat R.E. a criticat hotărârile pentru următoarele motive:
- condamnarea greşită pentru infracţiunile la Legea nr. 678/2001 pentru care nu s-a făcut dovada elementelor constitutive, respectiv, nedovedirea fraudei şi înşelăciunii prin care au fost determinate părţile vătămate să plece în Germania;
- în acelaşi sens, s-a mai susţinut că instanţele au dispus incorect condamnarea acestui inculpat şi pentru că scopul traficului de persoane nu s-a realizat atâta timp cât acestea nu au fost exploatate.
Pentru aceste considerente a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece nu a fost soluţionat fondul;
- s-a mai criticat hotărârea pronunţată în apel prin aceea că schimbările de încadrare juridică operate nu au fost puse în discuţia părţilor, ceea ce afectează hotărârea pronunţată, cu atât mai mult cu cât, instanţa nu a motivat aceste schimbări de încadrare juridică dispuse.
Recurentul inculpat M.V. a formulat critici împotriva celor două hotărâri numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând reducerea pedepselor la limita minimă legală.
Cu ocazia ultimului cuvânt, recurenţii inculpaţi au cerut reducerea pedepselor aplicate.
Criticile formulate de inculpatul D.L. vor fi analizate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., constatându-se însă că nu conduc la casarea hotărârilor atacate.
Deşi recurentul inculpat a invocat grava eroare de fapt care a condus la condamnarea sa, este evident din întreg probatoriul administrat şi chiar din propriile declaraţii ale acestui inculpat că starea de fapt reţinută de instanţe este în concordanţă cu acesta, şi cu soluţia de condamnare dispusă faţă de inculpat.
Astfel, părţile vătămate M.G., M.A.M., B.E., P.E. au descris împrejurările în care au fost racolate de inculpaţi, persoanele prin intermediul cărora au fost găsite, condiţiile în care au fost cazate şi modul în care se întocmeau documentele de călătorie.
În ceea ce priveşte scopul în care urmau să efectueze deplasarea în Germania, aceste părţi vătămate au afirmat, în mod constant, că inculpaţii le-au spus că vor fi angajate în muncă în Germania, ca dansatoare în baruri şi discoteci, dame de companie, dar pe parcursul cazării lor la motelul D. şi la C. au aflat că de fapt urmau să practice prostituţia.
Părţile vătămate au mai declarat că erau scoase în oraş, permanent însoţite de inculpatul R.E. care efectua cheltuieli pentru îmbrăcămintea lor dar şi pentru ca acestea să fie prezentabile, elegante şi atrăgătoare.
Deşi inculpatul D.L. nu recunoaşte scopul adus pentru care s-a deplasat în România, acesta nu poate nega relaţiile cu inculpaţii R.E. şi M.V., natura acestor relaţii, obiectivele activităţii lor, împrejurări dovedite cu declaraţiile inculpatului S.C. cât şi cu procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice.
Desigur, în acest context de fapt, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatul D.L. cele două infracţiuni de trafic de persoane în formă calificată pentru care în mod just s-a pronunţat o soluţie de achitare.
Modul în care au fost concepute şi executate aceste infracţiuni pe baza unei hotărâri infracţionale comune şi anticipate, numărul persoanelor racolate, printre care se află şi o minoră, atitudinea procesuală nesinceră, sunt circumstanţe care justifică pedeapsa aplicată, neexistând motive care să justifice o redozare a acesteia.
Nefondate sunt şi criticile formulate de inculpatul R.E., critici ce vor fi examinate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 14 şi 171 C. proc. pen.
Având în vedere probele sus discutate în consideraţiunile prezentate, activitatea materială a inculpaţilor constând în racolarea unor tinere în scopul ascuns al practicării prostituţiei, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă calificată, faptele fiind comise de două sau mai multe persoane împreună [(art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001)] după cum şi a celei incriminate de art. 13 alin. (1) şi (4) din aceiaşi lege, justificată de racolarea minorei C.N.A. în vârstă de 17 ani.
Cât despre determinarea părţilor vătămate, aceasta s-a realizat evident prin înşelăciune. Afirmaţia se impune, în raport de declaraţiile inculpatului S.C. coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, cărora li s-a propus deplasarea în Germania în scopul angajării ca dansatoare, dame de companie; despre scopul real al deplasării, care însă le-a fost ascuns, tinerele au aflat în mod indirect din ascultarea unor convorbiri în limba engleză, purtate de inculpaţi.
Împrejurarea invocată de acest inculpat, drept exoneratoare de răspundere penală, a scopului nerealizat este fără relevanţă juridică atât timp cât, pe de o parte, părţile vătămate deşi au încercat să plece nu au putut, întrucât erau atent supravegheate de inculpaţi, paşapoartele lor fiind reţinute de aceştia; pe de altă parte, inculpatul R.E. fusese dat în consemn la frontieră, situaţie în care a fost reţinut de poliţia de frontieră atât el cât şi părţile vătămate şi puţin mai târziu inculpatul M.V.; ulterior cu ocazia percheziţiilor efectuate au fost găsite şi celelalte părţi vătămate cât şi inculpatul D.L.
Aceste consideraţiuni, alături de cele prezentate de cele două instanţe, demonstrează existenţa elementelor constitutive ale faptelor pentru care a fost corect condamnat acest inculpat.
Referitor la nemotivarea schimbărilor de încadrări juridice operate de instanţa de apel, critica este nu numai neîntemeiată, dar şi de rea credinţă, în raport de ampla şi corecta motivare a instanţei.
Astfel, în aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), instanţa de apel a încadrat corect fapta inculpatului R.E., de a conduce un autoturism pe drum public fără a avea permis de conducere, în infracţiunea prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966 cu justa motivare că „în determinarea legii mai favorabile nu se pot combina dispoziţii favorabile dintr-o lege cu altele din cealaltă lege, pentru că în acest fel s-ar ajunge pe cale judecătorească la o a treia lege, ceea ce este inadmisibil".
Cât priveşte greşita reţinere a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 678/2001 instanţa de apel a explicat că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003 la 28 februarie 2003, au fost abrogate expres dispoziţiile art. 14 şi 18 alin. (3) din Legea nr. 678/2001.
Referitor la criticile privind individualizarea pedepsei, formulate de acest inculpat, cât şi de recurentul M.V., pentru consideraţiunile expuse (la momentul discutării recursului declarat de inculpatul D.L.), cât şi pentru cele ce urmează, se constată că instanţa de apel a respectat prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În considerarea acestor dispoziţii, s-a avut în vedere pericolul deosebit al faptelor comise, numărul şi natura acestora, existenţa unor împrejurări care agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte nu se putea ignora atitudinea procesuală nesinceră a inculpaţilor care prin poziţia lor au îngreunat aflarea adevărului în cauză, iar inculpatul M.V. a comis infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie.
În complexitatea acestor date şi împrejurări, pedepsele trebuie să fie proporţionale pericolului social al faptelor şi făptuitorilor şi în acelaşi timp apte să realizeze cerinţele art. 52 C. pen.
Aşa fiind, nu se constată motive de reducere a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, după cum nici alte motive care să conducă la casarea hotărârilor atacate, în condiţiile şi examinării din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, pentru totalitatea considerentelor expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi se vor respinge ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se vor computa din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive pentru fiecare recurent.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.L., M.V. şi R.E. împotriva deciziei penale nr. 437 din 28 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata arestării preventive de la 26 august 2002 la 16 iunie 2004, pentru fiecare.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3301/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3304/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
