ICCJ. Decizia nr. 3400/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3400/2004
Dosar nr. 2421/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 122 din 24 martie 2003, Tribunalul Dâmboviţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.P., pentru întreruperea executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată de acelaşi tribunal, prin sentinţa penală nr. 22/2001 pentru infracţiunea de omor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivul invocat de condamnat, respectiv degradarea imobilului în care a locuit anterior arestării, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 243 din 14 mai 2003, a respins apelul condamnatului, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 292 din 16 ianuarie 2004, a admis recursul declarat de condamnatul C.P., a casat Decizia Curţii de Apel Ploieşti şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, deoarece instanţa de apel contrar dispoziţiilor art. 375 alin. (3) C. proc. pen., a judecat apelul în lipsa condamnatului, nedispunând aducerea acestuia de la locul de deţinere.
Curtea, rejudecând apelul declarat de condamnat a constatat că acesta este nefondat.
Prin Decizia penală nr. 148 din 29 martie 2004, l-a respins, cu motivarea că locuinţa condamnatului, aşa cum rezultă din ancheta socială efectuată în comuna Conţeşti, era într-o stare avansată de degradare şi înainte de data arestării acestuia, astfel că nu există împrejurări speciale care să determine întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei ultime hotărâri, condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea ei şi pe fond admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Ambele instanţe, au considerat corect că motivul invocat de condamnat pentru a i se întrerupe executarea pedepsei, nu constituie o împrejurare specială la care face referire art. 453 lit. c) C. proc. pen., atâta timp cât degradarea locuinţei sale este preexistenţă arestării sale pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor şi membrii familiei sale s-au mutat în alte comune.
Considerând că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, neexistând motive de casare a lor, Curtea, urmează, ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul formulat de condamnat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 148 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3391/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3418/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
