ICCJ. Decizia nr. 3425/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3425/2004
Dosar nr. 550/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 684 P.I. din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Timiş, au fost condamnaţi inculpaţii:
L.D.V. la pedepsele:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen.
- câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. pen.
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 109 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu6 luni închisoare, urmând ca inculpatul minor să execute, în final, 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 13 iunie 2003 la 25 iulie 2003.
V.M.G. la pedepsele:
- câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în total, pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 357 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 17 iunie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv pe timp de 30 zile de la pronunţare.
În baza art. 14, art. 16 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., inculpatul minor a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente L.I.V. şi L.E.M. la plata sumei de 1.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.F., constatându-se recuperat restul prejudiciului.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul minor a sumei totale de 2.450.000 lei (1.300.000 lei + 1.150.000 lei) pentru care cumpărătorii de bună credinţă N.M. şi B.Şt.F. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la ambii inculpaţi a sumei de 1.200.000 lei pentru care partea vătămată D.G. nu s-a constituit parte civilă.
S-a luat act că prejudiciile cauzate părţilor vătămate G.O., O.A. şi S.O. au fost recuperate.
În baza art. 191 alin. (2) şi (3) C. pen., inculpaţii au fost obligaţi, inculpatul minor în solidar şi cu părţile responsabile civilmente L.I.V. şi L.E.M., la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 5.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 12 iunie 2003, inculpatul minor L.D.V. a urmărit-o pe partea vătămată C.F. şi i-a smuls geanta din mână, obiect pe care l-a aruncat după ce şi-a însuşit telefonul mobil aflat înăuntru.
În noaptea de 29 mai 2003, inculpaţii L.D.V. şi V.M.G. au deposedat-o prin acte de violenţă pe partea vătămată I.A. de poşetă, abandonând geanta după ce au sustras telefonul mobil.
Procedând în acelaşi mod, în noaptea de 19 mai 2003, inculpaţii au deposedat-o şi pe partea vătămată D.G.O. de geanta şi telefonul său mobil.
Într-o noapte din luna decembrie 2002, inculpatul L.D. a pătruns în camera colegei sale de internat S.O. şi i-a sustras telefonul mobil.
În acelaşi mod a procedat inculpatul minor şi în cursul lunii aprilie 2003, când a sustras telefoanele mobile ale părţilor vătămate G.O. şi O.A.
Inculpaţii L.D.V. şi V.M.G. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, dovezi de ridicare-predare a bunurilor, declaraţiile martorilor, declaraţiile învinuiţilor şi inculpaţilor.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 474/ A din 18 decembrie 2003, a admis apelurile declarate de inculpaţi, a înlăturat obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 1.200.000 lei şi, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 600.000 lei pentru care partea vătămată D.G. nu s-a constituit parte civilă.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului V.M.G. pentru 60 zile şi s-a dedus prevenţia acestuia la zi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii V.M.G. şi L.D.V.
Inculpatul V.M.G. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi înlăturarea prevederilor circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., întrucât a fost în eroare cu privire la vârsta celuilalt inculpat.
Totodată, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin motivele scrise, s-a mai învederat nulitatea hotărârii judecătoreşti dispuse în apel pe motive de compunere a completului de judecată şi inexistenţa motivării acestei decizii penale.
Temeiul juridic al recursului în constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 1, 9, 14, 171 C. proc. pen.
Recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Criticile formulate în temeiul dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 1 şi 9 C. proc. pen., nu sunt fondate.
Compunerea completului de judecată care a soluţionat cauza în apel respectă dispoziţiile legale în materie, precum şi principiul unicităţii completului de judecată, neexistând vreo încălcare a normelor procedurale care să atragă nulitatea hotărârii judecătoreşti.
Decizia penală este motivată îndestulător şi lămuritor, permiţând verificarea din partea instanţei de judecată ierarhic superioară.
Circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., a fost reţinută în mod temeinic şi legal de către instanţele de judecată, în cauză existând dovezi concludente, în sensul că inculpatul V.M.G. a cunoscut împrejurarea că inculpatul L.D.V., colegul său de internat, era minor la data comiterii faptelor (în acest sens, declaraţia inculpatului V.M.G. în faţa primei instanţe de judecată).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea recurentului inculpat V.M.G., dar este justificată reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia, în sensul reducerii lor, deoarece cuantumul de 8 ani închisoare este prea mare în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar aplicarea sporului de pedeapsă nu este oportună în raport de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Curtea constată că recurentul inculpat a recunoscut faptele săvârşite la o vârstă puţin peste 18 ani, şi, în condiţiile lipsei antecedentelor penale, o pedeapsă de câte 7 ani închisoare, aplicată pentru fiecare dintre cele două infracţiuni de tâlhărie comise corespunde pe deplin atât datelor referitoare la persoana făptuitorului, cât şi celor privind pericolul social sporit al acţiunilor ilegale ale acestuia.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul V.M.G. şi să caseze hotărârile atacate numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate.
Dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., vor fi înlăturate, ca şi sporul de un an închisoare, pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare fiind descontopită în pedepsele componente, respectiv în două pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Pedepsele aplicate vor fi modificate, în sensul reducerii de la câte 8 ani închisoare la câte 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 7 ani închisoare.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de la 16 iunie 2003 la 22 iunie 2004.
Inculpatul L.D.V. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul recursului în constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Recurentul inculpat a săvârşit într-un interval scurt de timp, de numai 6 luni de zile, trei infracţiuni de tâlhărie şi trei infracţiuni de furt calificat, dovedind perseverenţă şi abilitate în domeniul infracţional.
Având în vedere repetabilitatea actelor de sustragere de bunuri, violenţa manifestată în unele cazuri, temperamentul impulsiv, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului minor de 4 ani şi 6 luni închisoare este just individualizată şi corespunde scopului preventiv-educativ al acesteia, potrivit art. 72 şi art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpatul L.D.V. urmează să fie respins ca nefondat.
Din durata pedepsei aplicate se va deduce timpul arestării preventive de la 13 iunie 2003 la 25 iulie 2003.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.M.G. împotriva deciziei penale nr. 474 A din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 684 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Timiş numai cu privire la pedepse.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., precum şi sporul de un an închisoare, privind pe inculpatul V.M.G. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente, respectiv, în două pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod.
Modifică pedepsele aplicate inculpatului V.M.G., în sensul că le reduce de la câte 8 ani închisoare (două fapte), la câte 7 ani închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 şi a art. 34 C. pen., să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată, pentru inculpatul V.M.G., timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 iunie 2003, la 22 iunie 2004, iar pentru inculpatul L.D.V., timpul arestării preventive de la 13 iunie 2003, la 25 iulie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat L.D.V. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3420/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3427/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
