ICCJ. Decizia nr. 3388/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3388/2004
Dosar nr. 1452/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.M. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 716 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 65/2001 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia de la 25 septembrie 2003 la zi.
A luat act că partea vătămată V.G. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
A obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 25 septembrie 2003, în jurul orei 19,00, partea vătămată V.G., împreună cu S.A. şi S.M. s-au urcat de la Piaţa Rahova în autobuzul liniei 139. După ce autobuzul a plecat din staţia Piaţa Ferentari, partea vătămată a simţit că cineva îl împinge şi îi umblă în buzunarul pantalonilor, moment în care s-a întors şi l-a văzut pe inculpat care şi-a retras cu rapiditate mâna dreaptă. Partea vătămată a verificat conţinutul buzunarului şi a constatat că îi lipsesc o bancnotă de 100.000 lei şi una de 50.000 lei.
Partea vătămată i-a cerut inculpatului, să-i restituie banii, acesta a negat că i-ar fi sustras, l-a apucat pe V.G. de pulover şi l-a lovit în zona capului, astfel că au intervenit şi S.M. şi S.A., cât şi însoţitorul inculpatului S.S., având loc o încăierare.
Incidentul a fost observat de un echipaj de poliţie care, ca urmare a sesizării părţii vătămate, au procedat la efectuarea unei percheziţii asupra inculpatului, ocazie cu care s-a găsit suma de bani, ce a fost restituită.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor S.A., S.M., procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliţie şi a celui de percheziţie corporală asupra inculpatului.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 165 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Inculpatul a formulat, în termen, recurs criticând hotărârea ca netemeinică şi nelegală, susţinând că în mod greşit s-a reţinut vinovăţia sa, întrucât fapta de sustragere a sumei de 150.000 lei din buzunarul părţii vătămate a fost comisă de o altă persoană.
Critica invocată se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanţele au analizat judicios probele administrate, au stabilit corect vinovăţia inculpatului, care în loc public a sustras suma de 150.000 lei de la partea vătămată, după care, pentru păstrarea banilor, a exercitat violenţe asupra acesteia.
Deşi inculpatul a negat comiterea faptei, susţinând că o altă persoană a sustras banii din buzunarul părţii vătămate, declaraţiile lui sunt infirmate de cele ale părţii vătămate, ale martorilor S.A. şi S.M., coroborate cu procesele verbale întocmite de organele de poliţie.
Partea vătămată a relatat că i s-au sustras două bancnote, una de 100.000 lei şi alta de 50.000 lei. Tocmai aceste bancnote au fost găsite de organele de poliţie în unul din buzunarele inculpatului.
Faptul că în alt buzunar inculpatul mai avea alte trei bancnote, totalizând 130.000 lei, nu este de natură să înlăture vinovăţia sa, cu atât mai mult, cu cât inculpatul a pretins că are asupra lui numai suma de 10.000 lei, cu puţin timp înainte de efectuarea percheziţiei corporale.
Partea vătămată a simţit că inculpatul i-a introdus mâna în buzunarul pantalonilor, după care l-a identificat imediat când îşi retrăgea mâna dreaptă şi a băgat-o în buzunarul drept al pantalonilor cu care era îmbrăcat.
Martorii S.A. şi S.M. l-au văzut pe inculpat în apropierea părţii vătămate, au observat cum îl împinge fără motiv, apoi au constatat că inculpatul şi-a retras mâna dreaptă din apropierea buzunarului pantalonilor părţii vătămate.
Ambii martori au confirmat cele menţionate în procesele verbale întocmite de organele de poliţie, acte în care s-a inserat găsirea banilor în unul din buzunarele inculpatului.
Nu se poate reţine o altă situaţie de fapt din probele administrate în cauză, astfel că instanţele nu au comis nici o eroare de fapt, hotărârile pronunţate fiind legale şi temeinice.
La stabilirea pedepsei au fost respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se pericolul social ridicat al faptei comise, nesinceritatea inculpatului, precum şi antecedentele sale penale, respectiv o pedeapsă de 5 ani închisoare, tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, aplicată prin sentinţa penală nr. 65/2001 a Tribunalului Bucureşti.
Aşa fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din durata pedepsei perioada arestării preventive cu începere de la 25 septembrie 2003 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 165 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 septembrie 2003 la 18 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3366/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3391/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
