ICCJ. Decizia nr. 3391/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3391/2004
Dosar nr. 2492/2004
Şedinţa publică din 18 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşită de inculpatul R.V., din art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la o pedeapsă de 5 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2110 din 4 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat arestarea preventivă din 28 ianuarie 2003 la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.060.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Actul de sesizare al instanţei a reţinut că, în seara de 10 ianuarie 2003, partea vătămată F.C. s-a deplasat în imobilul din strada nr. 42, pentru a-şi răscumpăra un telefon mobil lăsat drept gaj, cu ocazia împrumutării unei sume de bani.
Întrucât persoana căutată de partea vătămată nu se afla la domiciliu, acesta, în timp ce intenţiona să părăsească imobilul, a fost acostat de inculpatul R.V. care a întrebat-o dacă vrea să cumpere droguri. Ca urmare a răspunsului negativ al părţii vătămate, inculpatul R.V. a lovit-o pe partea vătămată şi a condus-o forţat în apartamentul locuit de C.N., situat pe Aleea Livezilor. Aici, prin exercitarea de acte de violenţă, asupra părţii vătămate şi, respectiv, prin efectuarea unui control asupra părţii vătămate şi, respectiv, prin efectuarea unui control asupra obiectelor de îmbrăcăminte ale acestuia, inculpatul i-a sustras părţii vătămate suma de 1.060.000 lei, după care a părăsit, în fugă, locul faptei.
Tribunalul Bucureşti, ca urmare a cercetării judecătoreşti efectuate, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, mai puţin aspectul că inculpatul nu a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, însă martorul C.N. în apartamentul căruia s-a aflat la un moment dat inculpatul cu partea vătămată a observat că inculpatul R.V. l-a „controlat" pe F.C. prin haine şi mai târziu l-a văzut cu nişte bani în mână, de faţă fiind şi partea vătămată, care, a comentat despre dispariţia banilor, după plecarea inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul R.V.
În apelul parchetului se arată că, în mod greşit, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei şi s-a reţinut infracţiunea de furt, întrucât sunt probe care fac dovadă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de tâlhărie.
Inculpatul a solicitat prin apelul declarat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de furt nu există.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 248/ A din 5 aprilie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei enunţate, pe care a desfiinţat-o parţial şi, pe fond:
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.V., la 7 ani şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2110/2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa prezentă, în final, inculpatul având de executat 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestul preventiv.
Inculpatul a fost obligat la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în rezolvarea apelului parchetului că tribunalul a greşit, procedând la schimbarea încadrării juridice, întrucât din derularea logică a faptelor, susţinute de probele de la dosar, rezultă că inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată, de suma de bani pe care o avea asupra sa. În acest timp, C.N. ruga pe inculpat să înceteze pentru că nu vrea să aibă necazuri. După cele întâmplate, inculpatul cu banii sustraşi în condiţiile arătate a fugit, nemaiputând să fie prins de C.N., care plecase în urmărirea sa. Imediat, în aceeaşi noapte, partea vătămată a reclamat incidentul la Circa 24 Poliţie, Bucureşti.
În raport de această situaţie, încadrarea juridică a faptei este aceea de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., motiv pentru care desfiinţează sentinţa apelată şi judecând, pe fond, în baza acestui text de lege, condamnă pe inculpatul R.V., la 7 ani şi 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, conform dispoziţiilor art. 83 C. pen., de care inculpatul a beneficiat prin sentinţa penală nr. 2110/2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, definitivă, prin neapelare, care se execută alături de prezenta pedeapsă.
S-a reţinut că inculpatul este recidivist, în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., că, nu a recunoscut săvârşirea faptei, prin poziţia sa, îngreunând înfăptuirea actului de justiţie, motiv pentru care executarea pedepsei, prin privare de libertate îşi poate atinge scopul.
Se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În raport cu cele arătate, apelul declarat de inculpat apare ca nefondat şi va trebui respins, admiţându-se numai apelul parchetului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând susţinerile făcute oral în apel.
Recursul este nefondat.
În Decizia Curţii de apel, în mod corect şi convingător, au fost analizate probele din care rezultă cu certitudine, comiterea faptei şi vinovăţia inculpatului, pentru fapta comisă.
În atare situaţie, neexistând motive de casare a deciziei atacate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, Decizia atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului, pentru apărarea asigurată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 248/ A din 5 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 ianuarie 2003 la 18 iunie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3400/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
