ICCJ. Decizia nr. 3423/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3423/2004
Dosar nr. 2572/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa penală nr. 84 din 9 martie 2004, în temeiul art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului C.A.D., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani.
A dedus din sancţiunea de executat, durata arestării preventive de la 23 ianuarie 2004, la zi şi a prelungit arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile calendaristice, respectiv 8 aprilie 2004, inclusiv.
În baza art. 18 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar, cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii vătămate V.A.I. suma de 10.000.000 lei, daune morale.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 3.200.000 lei.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 12 ianuarie 2004, prin constrângere, inculpatul a întreţinut un raport sexual complet cu partea vătămată V.A.I., în vârstă de 9 ani.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel partea responsabilă civilmente C.D., criticând-o pentru greşita condamnare a inculpatului, arătând că acesta nu se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi nu a exercitat nici un fel de violenţe asupra părţii vătămate, precum şi pentru nelegala sa obligare, în solidar cu inculpatul minor, la plata daunelor morale, din moment ce partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză şi inculpatul minor C.A.D., solicitând prin apărătorul său desemnat din oficiu, să se dispună faţă de acesta măsura educativă a libertăţii supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., motivând că provine dintr-o familie organizată.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 105 din 7 aprilie 2004, a respins apelurile, ca nefondate, reţinând că nu sunt întemeiate criticile formulate de partea responsabilă civilmente, de vreme ce probele de la dosar dovedesc pe deplin că la comiterea faptei a fost folosită violenţa, iar soluţia cu privire la latura civilă a cauzei este corectă, în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (2) C. proc. pen., cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, potrivit cărora, când partea vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul este obligat să susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.
Cu privire la solicitarea din apelul inculpatului de a se lua faţă de acesta, măsura educativă a libertăţii supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., instanţa de control judiciar a apreciat că asemenea măsură ar fi neîndestulătoare, în raport de gravitatea faptei comise şi de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, din care rezultă că inculpatul minor prezintă tulburări severe de comportament, în context carenţial educaţional şi deficit instructiv-educativ.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea sancţiunii penale, în sensul de a se lua faţă de el măsura educativă a libertăţii supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Conform art. 100 C. pen., „Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului".
Iar, potrivit alin. (2) al art. 104 din acelaşi cod, măsura internării se ia faţă de minorul în privinţa căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.
Revenind la cauză, analizând ansamblul probator de la dosar şi în raport de gravitatea faptei comise, de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică şi ale anchetei sociale, precum şi de caracterizările făcute inculpatului minor de către instituţia de învăţământ, se constată că, în mod judicios instanţa de fond a apreciat că măsura libertăţii supravegheate ar fi neîndestulătoare cu privire la acesta şi a stabilit că reeducarea lui se poate realiza numai prin internarea într-un centru de reeducare, măsură ce a fost în mod corect menţinută şi de către instanţa de control judiciar.
Aşa fiind, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.D. şi îl va obliga, în solidar cu părţile responsabile civilmente C.D. şi C.M. la plata sume de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.D. împotriva deciziei penale nr. 105 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent, în solidar, cu părţile responsabile civilmente C.D. şi C.M., la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3397/2004. Penal. Art.184 alin.2;4 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3424/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
