ICCJ. Decizia nr. 3430/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3430/2004
Dosar nr. 1461/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 386 din 5 decembrie 2003 Tribunalul Vrancea i-a condamnat pe inculpaţii:
- A.C.,
- C.M.,
- N.F.,
în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a), art. 80 şi art. 76 lit. b) C. pen., la câte un an închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost admisă în parte acţiunea părţii civile P.G., inculpaţii fiind obligaţi în solidar la plata sumei de 250 dolari S.U.A. daune morale şi 5.000.000 lei despăgubiri materiale.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat şi onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în după amiaza zilei de 3 decembrie 2001, în zona Autogării din municipiul Focşani în garsoniera închiriată de inculpatul A.C., au venit şi inculpaţii C.M. şi N.F., însoţiţi de mama acestuia din urmă, N.P. şi martora B.N.N., pentru o petrecere.
În jurul orei 18,00, în locuinţă a venit şi victima P.M., aflată în stare de ebrietate şi care, pe parcursul serii, a adus de mai multe ori băuturi alcoolice (vodcă, coniac) consumându-le toţi, astfel că şi inculpaţii au ajuns în stare de ebrietate.
În aceste împrejurări victima P.M. a avut atitudine indecentă faţă de cele două femei, ceea ce i-a revoltat pe inculpaţi, care au încercat să-l tempereze.
În replică, victima a devenit violentă, luând un scaun cu care a încercat să-i lovească pe cei prezenţi, fiind însă dezarmaţi, ocazie cu care scaunul a fost rupt.
Inculpaţii, aflaţi în stare de ebrietate, au început să lovească victima cu pumnii şi picioarele, inclusiv cu un picior de la scaunul rupt, actele de violenţă fiind realizate timp îndelungat, până când victima a ajuns în stare de inconştienţă.
Cele două femei, urmare acestui scandal, au părăsit locuinţa.
Inculpaţii au aşezat victima în pat şi constatând că nu-şi revine, au udat-o cu apă pe faţă şi piept, însă fără vreun efect.
La iniţiativa inculpatului A.C. victima a fost scoasă din garsonieră, în cursul nopţii de 3 decembrie 2001, de către cei 3 inculpaţi, pe hol, în faţa uşii, unde a fost abandonată, după care inculpatul N.F. a plecat acasă iar ceilalţi doi s-au întors în garsonieră, culcându-se.
Locul în care a fost abandonată victima pe palier nu era iluminat, astfel că aceasta nu a fost observată decât după orele 9,00 dimineaţa, când a fost anunţat Serviciul Ambulanţă şi transportată la Spitalul Judeţean Focşani.
De menţionat că în cursul nopţii de 3 decembrie 2001 temperatura era scăzută, rezultând din relaţiile furnizate de Staţia Meteorologică Focşani că aceasta a fost de -3o - 4o C.
Investigaţiile medicale au confirmat că victima se afla în stare de şoc traumatic şi cu toate îngrijirile medicale acordate aceasta a decedat la data de 7 decembrie 2001.
Din Raportul de autopsie al S.M.L. Vrancea, rezultă că moartea numitului P.M. a fost violentă, fiind datorată edemului pulmonar acut, complicaţia terminală survenită pe fondul unor leziuni traumatice ale gambelor, combinată cu acţiunea locală a frigului (degerătură profundă).
Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente, existând legătură de cauzalitate între acestea şi deces de tip secundar.
Actul medico-legal a fost avizat de Comisia de avizare şi control din cadrul I.M.L. Iaşi, cu precizarea că starea de ebrietate, hipotermia şi leziunile corporale, în succesiunea lor, au contribuit la producerea decesului, astfel că ele sunt în legătură cauzală cu decesul.
De menţionat că atât inculpaţii, cât şi victima sunt surdo-muţi, asigurându-li-se inculpaţilor în cursul urmăririi penale şi al judecăţii interpret în limbaj mimico-gestic.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a criticat-o pentru nelegalitatea pedepselor, care, în raport de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., nu puteau fi mai mici de o treime din minimul special, precum şi cei trei inculpaţi, care au invocat starea de legitimă apărare în care s-au aflat, solicitând achitarea.
Prin Decizia penală nr. 58 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul parchetului şi, aplicând dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., după desfiinţarea hotărârii atacate a majorat pedepsele pentru inculpaţi la câte un an şi 8 luni închisoare, menţinând celelalte dispoziţii.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate, instanţa de control judiciar constatând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări, inculpaţii scoţând victima şi abandonând-o în hol, după ce aceasta nu mai prezenta nici un pericol, fiind inconştientă.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţi, nemotivat în scris însă susţinut oral, prin apărător ales şi personal, pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17 şi 18 C. proc. pen.
S-a arătat astfel, că cei 3 inculpaţi au exercitat acte de violenţă faţă de victimă atât pentru a le apăra pe cele două femei de agresivitatea acesteia, cât şi în proprie apărare, fiind, la rândul lor, atacaţi de aceasta, persoană cu o constituţie fizică atletică.
Scoaterea victimei din garsonieră s-a făcut cu scopul determinării acesteia să plece acasă, inculpaţii neavând reprezentarea imposibilităţii deplasării ei.
În consecinţă, se solicită achitarea inculpaţilor, fie pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective, fie pentru existenţa cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei, respectiv a legitimei apărări, nereţinută datorită erorii grave de fapt comise de instanţe.
În subsidiar s-a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în raport de numărul de zile îngrijiri medicale, de până la 20 zile, conform actului medico-legal, de care victima ar fi avut nevoie dacă ar fi trăit.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar şi în raport de cazurile de casare invocate, care, potrivit art. 3859 alin. (3), raportat la art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, Curtea constată că recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţe, este temeinic stabilită şi rezultă din mijloacele de probă legal administrate în cauză.
Raportul de autopsie consemnează nu mai puţin de 13 semne de violenţă, dispuse pe cap (ureche şi regiunile orbitare), braţe, hemitorace şi membrele inferioare, altfel spus, pe întreaga suprafaţă a corpului victimei.
Martorele N.P. şi B.N.N. confirmă săvârşirea de către victimă a unor gesturi indecente faţă de ele, dar şi momentele iniţiale ale actelor de violenţă ale inculpaţilor, după care acestea au părăsit garsoniera.
Inculpaţii, însă, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, şi menţinute la instanţă, cu unele nuanţe, recunosc, aşa cum s-a reţinut, împrejurările şi modalităţile faptice în care au agresat victima, că aceasta şi-a pierdut cunoştinţa şi au udat-o cu apă pentru a-şi reveni după care, la miezul nopţii, au scos-o din încăpere şi au lăsat-o în faţa uşii.
Faţă de aceste împrejurări, încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este legală.
Inculpaţii, în stare de provocare, au lovit victima repetat, cu pumnii şi picioarele, precum şi cu un picior de la scaun, aducând-o pe fondul şi al consumului de alcool, în stare de inconştienţă.
Scoţând-o, în această stare, afară în hol, într-o noapte cu temperatură scăzută, inculpaţii trebuiau să prevadă, dată fiind imposibilitatea deplasării victimei, că aceasta, expusă astfel, ar putea deceda, ceea ce, şi din aceste cauze, s-a şi întâmplat.
Faptele inculpaţilor, având urmarea produsă în condiţiile arătate, implică vinovăţia acestora în forma praeterintenţiei, aşa cum au şi reţinut, corect, instanţele care s-au pronunţat în cauză.
Pentru cele ce preced, recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate.
Inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.C., N.F. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 58 din 9 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limbaj mimico-gestic desemnat pentru inculpaţi, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3424/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3431/2004. Penal. Art.184 c.pen. Recurs → |
|---|
