ICCJ. Decizia nr. 3424/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3424/2004
Dosar nr. 3607/2003
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 543 din 6 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.M. la 3 pedepse de câte 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen. (3 fapte), la 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., la 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) din acelaşi cod şi la 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 8 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a sumelor de 400 dolari S.U.A. sau c/v în lei la cursul oficial din ziua plăţii, şi 48.000.000 lei.
Pe latură civilă, s-a constatat că părţile vătămate D.G., Z.M., T.S. şi T.E., nu au pretenţii faţă de inculpat şi acesta a fost obligat să plătească despăgubiri civile, astfel:
- părţii civile, D.V., suma de 9.000.000 lei;
- părţii civile, P.D.A., suma de 15.000.000 lei;
- părţii civile B.D., suma de 5.000.000 lei.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 2 octombrie 2001, inculpatul, îmbarcat într-un autoturism în care se mai aflau 3 tineri (trimişi în judecată într-un alt dosar), s-a deplasat în zona Lacul Tei, aici observând când D.V. şi-a parcat maşina.
Instantaneu, inculpatul s-a apropiat de vehicul, a spart geamul portierei dreapta faţă şi a sustras geanta aflată pe banchetă, în prealabil el ameninţând-o pe proprietara bunului.
În aceeaşi manieră, inculpatul a sustras, la data de 22 martie 2001, geanta lui P.D.A.
La 17 iunie 2001, inculpatul, îmbarcat într-un autoturism Dacia 1300 de culoare crem, a urmărit autoturismul condus de D.G. şi când aceasta a staţionat, i-a spart geamul şi a sustras de pe banchetă, geanta.
În aceeaşi manieră, la data de 20 iunie 2001, Z.M., aflată la volanul autoturismului propriu, a fost urmărită şi când a staţionat, a sesizat că un tânăr ale cărui semnalmente corespundeau inculpatului, i-a spart geamul, a deschis portiera stânga spate şi i-a luat de pe banchetă, o geantă.
La 15 octombrie 2001, T.S., îmbarcată în autoturismul fiicei sale ce staţiona pe o stradă din sectorul 2 al Capitalei, a sesizat că s-au apropiat doi bărbaţi, unul din ei a tras-o din vehicul, a trântit-o pe iarbă, iar celălalt, prin geamul deschis, a sustras geanta aflată pe bancheta stânga faţă.
T.E., la data de 26 octombrie 2001, în timp ce parca autoturismul personal pe Şos. Colentina, a sesizat că un tânăr i-a spart geamul dreapta faţă şi instantaneu, i-a furat sacoşa, după care s-a îndepărtat în grabă cu un vehicul ce-l aştepta în apropiere.
La 26 noiembrie 2001, B.D., ce staţiona cu autoturismul propriu, a sesizat că un tânăr i-a spart geamul dreapta faţă şi i-a furat geanta.
Toate persoanele vătămate, reţinând semnalmentele persoanei care le-a sustras genţile în maniera arătată, au recunoscut în prezenţa martorilor asistenţi, că cel în cauză era inculpatul, poza lui fiindu-le prezentată de organele de poliţie.
De asemenea, persoanele vătămate l-au indicat în mod constant pe S.M. fie ca autor, fie ca participant la faptele reţinute.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 404 din 15 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii şi s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Art. 34 lit. b) C. pen., prevede că în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special.
Raportând la cauză acest text de lege, se reţine că instanţa, aplicând inculpatului pedepse cu închisoarea în limita textului incriminator, a stabilit executarea pedepsei cea mai grea, sporită cu un an închisoare, ea având în vedere multitudinea de fapte săvârşite de inculpat, pericolul social grav al acestora, cât şi atitudinea lui pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Ca atare, cuantumul pedepsei de executat a fost individualizat cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cauză neexistând nici o împrejurare care să constituie circumstanţă atenuantă, astfel cum prevede art. 74 C. pen.
Dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze şi scopul pedepsei, acela al prevenţiei generale şi speciale, scop prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 404 A din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 6 ianuarie 2002, la 22 iunie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3423/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3430/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
