ICCJ. Decizia nr. 3535/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3535/2004
Dosar nr. 2606/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 299 din 17 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpaţilor:
- G.C. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- N.D.F. la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen;
- D.M.I. la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 28 ianuarie 2003, inculpaţii G.C., N.D.F. şi D.M.I., împreună cu inculpatul I.N. (condamnat şi acesta prin sentinţa pronunţată în cauză), i-au sustras lui B.E., prin violenţă, un telefon mobil în locuinţa unui prieten al părţii vătămate, situată în Bucureşti, str. Pătraşcu Vodă.
Prin Decizia penală nr. 277 din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva acestei sentinţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii G.C., N.D.F. şi D.M.I., care au cerut casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi achitarea lor, cu motivarea că nu au comis fapta pentru care au fost condamnaţi, iar în subsidiar, micşorarea pedepsei, în raport cu situaţia lor personală.
Recursurile nu sunt fondate.
Din probele administrate în cauză, rezultă că în ziua de 28 ianuarie 2003, partea vătămată B.E., aflându-se într-un bar din Bucureşti, str. Batiştei, a refuzat să le vândă inculpaţilor G.C. şi N.D.F. un telefon mobil marca NOKIA 6510 pe care-l avea asupra sa. După ce a părăsit localul, B.E. a fost urmărit de cei doi inculpaţi până ce a intrat în locuinţa unui prieten al său, situată în str. Pătraşcu, iar ulterior, aceiaşi inculpaţi, împreună cu inculpaţii I.N. şi D.M.I. au pătruns în locuinţa în care se afla partea vătămată şi pretinzând că sunt angajaţi ai Hotelului M., i-au cerut să le dea telefonul mobil care, potrivit spuselor lor, ar fi fost furat de la acel hotel. B.E. a refuzat să se supună cererii inculpaţilor, iar ca urmare, aceştia l-au lovit, l-au imobilizat şi i-au sustras telefonul mobil, pe care ulterior, inculpaţii G.C. şi D.M.I. l-au vândut.
În cursul urmăririi penale inculpaţii G.C., N.D.F. şi I.N. au recunoscut săvârşirea faptei. Ulterior, inculpaţii au retractat recunoaşterea făcută la urmărirea penală, dar instanţele au apreciat corect că revenirea inculpaţilor asupra primelor declaraţii este nejustificată. Vinovăţia lor ca şi participarea inculpatului D.M.I. este dovedită în mod concludent cu declaraţiile părţii vătămate, declaraţie concordantă cu primele declaraţii ale inculpaţilor G.C., N.D.F. şi I.N., în privinţa împrejurărilor faptei, precum şi cu probele din care rezultă că, familiile inculpaţilor au despăgubit partea vătămată.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, se constată că acestea au fost individualizate potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând temeiuri să fie micşorate.
În consecinţă, urmează ca recursurile declarate de inculpaţii G.C., N.D.F. şi D.M.I. să fie respins ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii G.C., N.D.F. şi D.M.I. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3434/2004. Penal. Art.312 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3539/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
