ICCJ. Decizia nr. 3545/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3545/2004
Dosar nr. 909/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1119 din 18 noiembrie 2003 a respins, ca nefondat, contestaţia la executare formulată de condamnatul V.G. şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că condamnatul a formulat contestaţie la executare, împotriva pedepsei de 25 ani de închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 435 din 3 noiembrie 1998 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3798/1999 a Curţii Supreme de Justiţie.
Petentul condamnat a susţinut că se impune înlăturarea sporului de 5 ani de închisoare, aplicat în raport cu modificările aduse de C. proc. pen., de retroactivitatea legii penale mai favorabile.
S-a depus cauzei copia mandatului de executare şi copia sentinţei penale.
Prin sentinţa penală nr. 435/1998 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul V.G. la 15 ani de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 174 şi art. 176 lit. c) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a mai fost condamnat inculpatul la 20 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani închisoare, urmând ca acesta să execute 25 ani de închisoare.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul a formulat apel, solicitând înlăturarea sporului de 5 ani de închisoare, în raport cu modificările aduse Codului de procedură penală şi de principiul aplicării legii penale mai favorabile.
Prin Decizia penală nr. 47/ A din 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.
Şi împotriva deciziei pronunţată de instanţa de control judiciar, condamnatul a formulat recurs reiterând motivul susţinut în apel, iar oral şi necesitatea aplicării dispoziţiei legii de graţiere.
Recursul este nefondat.
Contestaţia la executare potrivit prevederilor art. 461 C. proc. pen., prevede expres şi limitativ cazurile în care se poate formula.
Ori, motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri.
Înlăturarea sporului de 5 ani aplicat, vizează individualizarea pedepsei, şi ca atare, motivul invocat de condamnat putea fi analizat doar în căile ordinare de atac. Mai mult condamnatul solicitând retragerea recursului declarat în faţa Curţii Supreme de Justiţie, sporul aplicat a căpătat putere de lucru judecat.
Mai mult, instanţele la momentul stabilirii pedepselor au avut în vedere modificările survenite în cod; astfel că, au fost aplicate dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitoare la aplicarea legii mai favorabile în materie penală.
În ce priveşte aplicarea dispoziţiei de graţiere faţă de pedepsele stabilite, astfel cum a susţinut oral condamnatul, nici acest motiv nu este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 137/1997, se arată că prevederile art. 1 şi art. 4 din prezenta lege (privind graţierea) nu sunt aplicabile infracţiunilor .. prevăzute de art. 174, art. 176, art. 211 etc. situaţie în care, V.G. fiind condamnat pentru astfel de infracţiuni, în cauză nu operează dispoziţiile acestei legi.
Ca atare Curtea, potrivit prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul condamnat V.G., împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3542/2004. Penal. Art.289 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3546/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
