ICCJ. Decizia nr. 3592/2004. Penal. Revizuire. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3592/2004

Dosar nr. 1473/2004

Şedinţa publică din 29 iunie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 494 din 3 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 6908/2003, Tribunalul Dâmboviţa a respins, ca nefondată, cererea condamnatului C.P., privind revizuirea sentinţei penale nr. 22 din 19 ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin Decizia penală nr. 4447 din 19 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie şi l-a obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt şi în drept că reţinerea scuzei provocării (dovedirea unei stări de fapt prin prelungirea probatoriului) nu face parte din niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 70 din 18 februarie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 9212/2003 a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, considerând corectă hotărârea primei instanţe şi l-a obligat la cheltuieli judiciare statului în sumă de 700.000 lei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, invocând greşita aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] prin respingerea cererii în admiterea căreia insistă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând atât hotărârea atacată cât şi sentinţa de fond, în raport de motiv, probe şi dispoziţii legale, constată netemeinicia criticii aduse.

Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti se poate cere doar în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 394 lit. a) – e) C. proc. pen.

Condamnatul se află în executarea unei pedepse de 14 ani închisoare, pentru că în seara zilei de 24 martie 2000, la locuinţa sa, în urma unui incident i-a aplicat lui M.C., mai multe lovituri letale cu toporul. Încă din faza judecăţii în fond inculpatul a invocat starea provocării, pe care instanţele au considerat-o inexistentă.

Se observă aşadar că recurentul nu face referire la fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei pentru a se găsi în cazul de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Instanţa de fond şi aceea de apel în mod corect au respins cererea condamnatului, cele pretinse de inculpat necontribuind, în sensul dispoziţiilor susmenţionate, motiv legal de revizuire.

Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul condamnatului să fie respins ca nefondat cu obligarea recurentului, în sensul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat, incluzând onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 70 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3592/2004. Penal. Revizuire. Recurs