ICCJ. Decizia nr. 3608/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3608/2004
Dosar nr. 1938/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.P. împotriva rezoluţiei de neurmărire penală dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 130/R/2003.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300.000 lei.
S-a reţinut că prin plângerea penală înregistrată la data de 15 mai 2003 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, persoana vătămată P.P. a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva notarului B.I., D.N. şi D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, prevăzută de art. 289 şi art. 291 C. pen.
Persoana vătămată a susţinut că, la data de 24 mai 1977, notarul B.I. a întocmit încheierea nr. 790 cuprinzând date neconforme cu realitatea, act de care au uzat în anul 2001 D.N. şi mama sa, redobândit proprietatea asupra unui teren.
Prin rezoluţia nr. 130 din 27 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.A., în temeiul art. 209 alin. (3) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., iar faţă de B.I. şi D.N., în temeiul art. 209 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
S-a constatat că făptuitoarea D.A. nu a fost parte în procesul civil, nu a formulat cereri şi nu a promovat acţiuni în justiţie, astfel că în sarcina sa nu poate fi reţinută infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Acţiunea penală nu a putut fi exercitate nici faţă de notarul B.I., în cauză intervenind prescripţia răspunderii penale şi nici faţă de D.N. care a decedat.
Prin rezoluţia nr. 1897/II/2/2002 din 28 octombrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului P.P. împotriva rezoluţiei nr. 130/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, apreciind că aceasta este legală şi temeinică.
În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată s-a adresat instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, solicitând admiterea acesteia şi constatarea planului efectuat cu ocazia întocmirii încheierii notariale în litigiu.
Instanţa de fond a constatat că doi dintre făptuitori au decedat, D.A. şi D.N., iar cu privire la fapta notarului B.I. a intervenit prescripţia răspunderii penale, astfel că a respins plângerea formulată ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal petiţionarul P.P., solicitând admiterea acestuia, criticând rezoluţia de neurmărire penală pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Temeiul recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond a respins în mod temeinic şi legal plângerea petiţionarului P.P.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată şi a constatat că aceasta a fost dispusă în conformitate cu prevederile legale şi pe baza materialului din dosarul cauzei.
Soluţia de neurmărire penală s-a impus întrucât, pe de-o parte, în cazul făptuitorului notar de stat B.I. a intervenit prescripţia răspunderii penale, iar pe de altă parte, făptuitorul D.N. a decedat, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Cât priveşte pe făptuitoarea D.A. (al cărui deces a intervenit după dispunerea soluţiei de neurmărire penală), în mod just s-a reţinut că aceasta nu a fost autoarea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., astfel că soluţia dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este legală.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmează să respingă recursul declarat de petiţionarul P.P. ca nefondat.
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.P. împotriva sentinţei penale nr. 30 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3592/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3624/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
