ICCJ. Decizia nr. 3624/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3624/2004
Dosar nr. 2731/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 25 martie 2004 a Tribunalului Harghita s-a dispus condamnarea inculpatului S.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus confiscarea unui ţăruş şi a mijloacelor materiale de probă.
Conform art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 18 milioane lei, cu titlu de daune morale. Au fost respinse pretenţiile părţilor civile cu privire la acordarea unei rente lunare, cererile de acordare de daune morale solicitate de părţile civile S.J. şi S.I. Inculpatul a mai fost obligat să plătească 50 milioane lei, daune morale, părţii civile S.I.
Pe baza probelor administrate s-a reţinut de instanţă următoarea situaţie de fapt:
La 27 iulie 2003, pe stadionul comunei Zetea a fost organizat un festival dedicat zilelor acestei localităţi, festival ce şi-a prelungit desfăşurarea până după miezul nopţii. În jurul orelor 1,30, în noaptea de 27 iulie 2003, între organizatorii acestei manifestaţii şi un grup de ţigani, între care se afla şi inculpatul, a izbucnit un conflict, finalizat cu evacuarea grupului de ţigani din incinta stadionului care conturbau desfăşurarea activităţilor. Pe parcursul acestui conflict, între cele două grupuri s-a ajuns la violenţe fizice, context în care s-a produs lovirea martorului B.G.
La ieşirea din stadion au fost urmăriţi de grupul organizatorilor, context în care inculpatul S.I. a smuls un ţăruş de lemn din gardul ce împrejmuia suprafaţa de teren destinată concursului de tăiat lemne. Cu acest ţăruş inculpatul a aplicat victimei S.D., în zona capului, mai multe lovituri.
Victima a fost transportată la Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc unde a decedat.
Raportul medico-legal de expertiză a relevat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se paraliziei sistemului nervos central consecutivă unei hemoragii, contuzii şi dilacerări cerebrale cu fractura nesistematizată a bolţii craniene cu înfundare şi iradiere spre baza craniană.
În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei şi legitima apărare.
Prin Decizia penală nr. 69 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I. cu motivarea că vinovăţia inculpatului s-a făcut pe baza unei analize judicioase a materialului probator, iar tratamentul sancţionator aplicat respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Hotărârile de mai sus au fost recurate în termen de inculpat care prin motivele scrise, cât şi oral, a susţinut, în esenţă, următoarele:
- pronunţarea unei soluţii de achitare pe baza legitimei apărări şi a provocării datorate lovirii soţiei sale însărcinate; schimbarea încadrării juridice în art. 183 C. pen.;
- în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere contextul în care s-au desfăşurat faptele.
Examinând hotărârile recurate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171 şi 14 C. proc. pen., se constată că acestea sunt conforme legii.
Pentru a reţine legitima apărare, în conformitate cu prevederile art. 44 C. pen., era necesar ca inculpatul să săvârşească fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust.
Din probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii a rezultat însă că inculpatul a lovit, cu un ţăruş cu care se înarmase anterior, victima care nu era în nici un fel angrenată în incidentul produs între grupul organizatorilor manifestaţiei şi cel în care se afla inculpatul.
Din aceleaşi probe rezultă evident că victima se afla în faţa porţii stadionului şi nu iniţiase nici un demers agresiv împotriva inculpatului sau a concubinei sale. Mai mult, nici inculpatului şi nici concubinei sale nu li se produsese nici o vătămare fizică sau psihică sau să fi fost expuşi la un pericol de orice natură din partea victimei sau a altor persoane.
În acest context, fapta inculpatului de a lovi puternic pe victimă cu ţăruşul în cap, lovitură ce a produs moartea acesteia constituie infracţiune de omor calificat, aşa cum corect au reţinut instanţele, nefiind întrunite cerinţele legii nici pentru reţinerea legitimei apărări şi nici pentru provocare.
În atare situaţie nu se poate discuta nici despre o exonerare de răspundere a inculpatului şi nici de reducerea pedepsei sub limita minimă legală.
Cât priveşte încadrarea juridică a faptei, în raport de starea de fapt evidenţiată de probe, este fără echivoc stabilit că, inculpatul lovind puternic victima într-o zonă vitală cu un corp dur şi cu o intensitate deosebită ce a condus la decesul imediat al victimei, a urmărit producerea rezultatului letal sau dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce în plan subiectiv şi obiectiv, realizează conţinutul infracţiunii de omor şi nu de lovituri cauzatoare de moarte.
Împrejurarea că inculpatul se afla în stare de ebrietate nu justifică încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., atâta timp cât, a acţionat deliberat în a se înarma cu un par smuls din gard, a ales victima şi a lovit-o puternic în zona capului, această conduită demonstrează, fără echivoc că, inculpatul nu a intenţionat aplicarea unei simple corecţii victimei, rezultatul letal fiind o consecinţă a lipsei sale de provocare, ci a urmărit uciderea acesteia, sau dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat l-a acceptat.
În acest cadru de fapt şi de drept, instanţele au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante personale coborând pedeapsa la 12 ani închisoare, sub limita minimă legală.
Stabilind o pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin aprecierea atât a pericolului social al faptei, cât şi al făptuitorului au fost respectate şi prevederile art. 52 C. pen., nemaifiind necesară o altă coborâre a pedepsei şi neexistând alte motive care să o justifice.
Pentru considerentele expuse criticile formulate sunt nefondate şi cum nu s-au constatat nici alte motive de casare, cu ocazia examinării hotărârilor potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa detenţia preventivă din pedeapsa principală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 69 din 16 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 iulie 2003 la 30 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3608/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3630/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
