ICCJ. Decizia nr. 362/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.362/2004
Dosar nr. 5482/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 22 mai 2003, Tribunalul Caraş-Severin a respins, ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul U.C.G., privind pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 138/A/1998 a Curţii de Apel Timişoara.
A fost obligat condamnatul la 350.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 1172 la data de 6 februarie 2003, condamnatul a solicitat înlăturarea pedepsei de 6 luni închisoare din pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare, cu motivarea că pedeapsa de 6 luni închisoare a fost aplicată pentru o faptă săvârşită în minorat.
S-a menţionat că, la dosar s-au depus probe cu înscrisuri din analiza cărora instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 76 din 20 noiembrie 1997, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosar nr. 2227/1997, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. a) şi c) C. pen., iar prin Decizia penală nr. 138 din 23 aprilie 1998 a Curţii de Apel Timişoara, a fost admis apelul parchetului, desfiinţată sentinţa penală şi în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 475/1996 a Judecătoriei Reşiţa, dispunându-se ca inculpatul să execute cumulate cele două pedepse, respectiv în totalitate pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare.
Prin Decizia penală nr. 562 din 18 februarie 1999, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins recursul inculpatului.
În baza sentinţei desfiinţate, s-a emis de către Tribunalul Caraş-Severin, mandatul nr. 121/1997 la data de 19 martie 1999, pentru executarea pedepsei de 10 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului.
Aşa fiind, s-a constatat că în mod corect s-a dispus cumularea pedepsei de 10 ani cu pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsă care deşi a fost aplicată pentru fapta săvârşită în timpul minorităţii inculpatului, se impunea a fi executată alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, deoarece s-au aplicat dispoziţiile art. 83 C. pen. şi s-a revocat suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul U.C.G., solicitând înlăturarea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată.
Prin Decizia penală nr. 392/ A din 30 octombrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de condamnat, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi rejudecând cauza, s-a dispus admiterea contestaţiei la executare formulată de acesta.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată integral pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 475 din 5 septembrie 1996 a Judecătoriei Reşiţa, cu consecinţele prevăzute de art. 7 din aceeaşi lege, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a dispus anularea formelor de executare a pedepsei şi emiterea unui nou mandata de executare a pedepsei de 10 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 26 mai 1997 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticând-o în sensul că, prin această hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 4 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, privind graţierea unor pedepse.
Recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse nu beneficiază de prevederile art. 1 şi art. 3 ale acesteia, cei cărora le-au fost aplicate pedepse pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. a), în redactarea anterioară OUG nr. 207/2000.
Cum în cauză infracţiunea a fost comisă de condamnat la 22 iulie 1996, fapta era prevăzută în art. 209 alin. (1) lit. a), în redactarea anterioară a OUG nr. 207/2000 fiind, astfel, exceptată de la beneficiul graţierii.
Din interpretarea prevederilor art. 4 alin. (2) pct. 12 din legea sus-menţionată, rezultă că numai în cazul în care infracţiunea de furt încadrată în prevederile art. 209 alin. (1) C. pen., s-ar fi săvârşit după 25 iulie 2001, condamnatul ar fi putut să beneficieze de graţiere, întrucât prin noţiunea de „redactarea în vigoare a art. 209", legiuitorul a avut în vedere faptele comise după ultima modificare a Codului penal.
Aşa fiind, se constată că instanţa de control judiciar, constatând graţiată pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată condamnatului, prin sentinţa penală nr. 475/1996 a Judecătoriei Reşiţa, a făcut o greşită aplicare a legii.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să fie admis. Se va casa hotărârea atacată şi se va menţine sentinţa penală nr. 69 din 22 mai 2003 a Tribunalului Caraş-Severin, deoarece această instanţă a procedat în mod corect, dispunând cumularea pedepsei de 10 ani închisoare, cu cea de 6 luni închisoare, această din urmă pedeapsă nefiind graţiată.
Onorariul de avocat, în sumă de 200.000 lei, pentru apărarea din oficiu a condamnatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva deciziei penale nr. 392/ A din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe condamnatul U.C.G.
Casează Decizia atacată şi rejudecând, menţine sentinţa penală nr. 69 din 22 mai 2003 a Tribunalului Caraş-Severin.
Onorariul de avocat în sumă de 200.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3619/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 363/2004. Penal. Legea nr.456&2001. Recurs → |
|---|
