ICCJ. Decizia nr. 3652/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3652/2004
Dosar nr. 2685/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Botoşani, au fost condamnaţi inculpaţii:
- R.V.D.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 la pedeapsa de 5 ani închisoare.
- S.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 6 iunie 2003 la 23 iunie 2003.
În baza art. 118 lit. h) C. pen., raportat la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea autoturismului marca Mercedes Benz 300 TD aparţinând inculpatului R.V.D.V.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada 23 mai – 6 iunie 2003, inculpaţii R.V.D.V. şi S.M. au recrutat trei tinere femei în scopul exploatării acestora prin practicarea prostituţiei.
Inculpaţii le-au indus în eroare, prezentându-le posibilitatea încheierii unui contract pentru o companie de escortă care în realitate nu exista.
Cheltuielile aferente călătoriei au fost suportate de inculpaţi care le-au şi transportat pe martore cu autoturismul proprietatea cetăţeanului olandez în vederea încheierii formalităţilor necesare.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare, proces-verbal de ridicare de scripte, declaraţiile martorilor J.M., V.A., B.M., B.S., A.I., declaraţiile inculpaţilor care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 106 din 19 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 800.000 lei.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii R.V.D.V. şi S.M., solicitând admiterea acestora şi reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt, au stabilit în mod just vinovăţia inculpaţilor şi au dat încadrarea juridică legală şi temeinică faptelor săvârşite de aceştia.
Cât priveşte individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, Curtea constată că aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Au fost avute în vedere criteriile generale de stabilire şi aplicare a pedepselor referitoare la pericolul social concret al faptei săvârşite, la împrejurările în care inculpaţii au acţionat, la persoana acestora, la conduita procesuală avută.
Curtea constată că, prin cuantumul şi modul de executare dispus, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt în măsură să prevină săvârşirea de fapte penale în viitor şi să asigure reeducarea inculpaţilor în spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând astfel şi realizarea scopului sancţiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu sunt alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.
Recurenţii vor fi obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul pentru apărarea din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpaţii S.M. şi R.V.D.V. împotriva deciziei penale nr. 106 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3655/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
