ICCJ. Decizia nr. 3721/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3721/2004
Dosar nr. 2833/2004
Şedinţa publică din 2 iulie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 318 din 4 martie 2004, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul P.I. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, faptă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus detenţia preventivă de la 10 octombrie 2003 la zi.
S-a dispus confiscarea cantităţii de 2,407 gr. heroină.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că în ziua de 9 octombrie 2003, asupra inculpatului s-a găsit cantitatea de 2,915 gr. heroină, cu privire la care a declarat că era destinată consumului propriu.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de poliţie, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi recunoaşterii inculpatului.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 277 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
Inculpatul a formulat recurs, criticând hotărârea pentru greşita individualizare a pedepsei, cerând reducerea ei.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs invocat de inculpat prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., aplicabil în cauză, este neîntemeiat, întrucât atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, care a menţinut-o, au avut în vedere situaţia personală a inculpatului (fără antecedente penale, sincer) la stabilirea pedepsei, dar şi periculozitatea socială ridicată a faptei, împrejurările concrete în care s-a comis fapta (împreună cu alte persoane).
Verificând hotărârea şi sub aspectul cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată, că în raport de probatoriul administrat în cauză, aceasta este temeinică şi legală.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins.
Se va computa detenţia preventivă a inculpatului de la 10 octombrie 2003 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 277 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2003 la 2 iulie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3715/2004. Penal. Art.197alin.2, 211 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 3723/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
