ICCJ. Decizia nr. 3768/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3768/2004
Dosar nr. 2806/2004
Şedinţa publică din 6 iulie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 316 din 11 februarie 2003, Judecătoria Braşov a condamnat pe inculpatul G.I. la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) teza I din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare şi executarea ei alături de pedeapsa din cauză, inculpatul având de executat 2 ani închisoare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în noaptea de 17 aprilie 2002, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda permis de conducere.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia penală nr. 433 din 26 mai 2003 a Tribunalului Braşov.
Recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunţată în apel, a fost admis de Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 848 din 15 octombrie 2003 şi, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţiată, în întregime şi condiţionat, pedeapsa rezultantă de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă la 3 ianuarie 2002, pentru infracţiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) şi de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus suspendarea sub supraveghere, a executării pedepsei de un an închisoare stabilită în cauză, pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 861 şi art. 863 C. pen.
Împotriva deciziei sus-menţionate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare considerând-o a fi fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 4 pct. 1 din Legea nr. 543/2002, sunt exceptaţi de la graţiere cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi cei care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Infractor recidivist este persoana care, după prima condamnare, săvârşeşte o nouă infracţiune, în condiţiile cerute de art. 37 lit. a), b) sau c) C. pen.
Deci, calitatea de recidivist şi, respectiv, starea de recidivă, iau naştere în momentul săvârşirii celei de-a doua infracţiuni.
Exceptarea de la graţiere vizează toate persoanele care au dobândit calitatea de recidivist săvârşind o faptă în stare de recidivă, până în momentul intrării în vigoare a actului normativ de clemenţă.
Ca atare, vocaţia la beneficiul graţierii se apreciază prin prisma calităţii de recidivist, aceasta stabilindu-se prin luarea în considerare atât a pedepsei care constituie primul termen al recidivei, cât şi a pedepsei care constituie al doilea termen al recidivei.
Legiuitorul a statuat că persoanele care beneficiază de graţiere au această vocaţie la data actului normativ şi în raport cu situaţia existentă în acel moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a graţierii.
Verificând lucrările cauzei, se reţine, astfel cum corect au reţinut instanţele de fond şi de apel că, prin sentinţa penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare la 3 ianuarie 2002, inculpatul G.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de un an închisoare, pentru comiterea, în concurs real, a infracţiunilor prevăzute de art. 36 alin. (1) şi de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, potrivit art. 81 şi art. 82 C. pen.
Fapta din cauză a fost săvârşită la 18 aprilie 2002, deci în cursul termenului de încercare, ca atare, în acest moment, inculpatul a dobândit calitatea de recidivist.
La data adoptării Legii nr. 543/2002, inculpatul era recidivist, stare care îl excludea de la beneficiul graţierii în conformitate cu dispoziţiile art. 4 pct. 1 teza I din legea menţionată.
Recursul în anulare fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 848/ R din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul G.I.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 433 A din 26 mai 2003 a Tribunalului Braşov, hotărâre pe care o menţine.
Obligă pe intimatul inculpat G.I. la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea recursului ordinar.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3760/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3769/2004. Penal. O.U.G.195/2002,art.79 alin.... → |
|---|
