ICCJ. Decizia nr. 3759/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3759/2004
Dosar nr. 813/2004
Şedinţa publică din 6 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 498 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul C.I. la 18 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) şi i) din acelaşi cod.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată C.E., nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.A.S. Bacău, suma de 36.193.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare şi suma de 1.186.000 lei, cu acelaşi titlu, părţii civile Serviciul de Ambulanţă Bacău. De asemenea, inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 12.681.265 lei despăgubiri civile părţii civile Spitalul Sfânta Treime Iaşi.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul locuia în casa părinţilor săi şi pentru că adesea consuma alcool, relaţiile cu tatăl său se deterioraseră.
În acest context, în seara zilei de 21 ianuarie 2003, reîntorcându-se dintr-o vizită efectuată unor cunoscuţi, aici, de asemenea, el consumând alcool, i-a cerut tatălui său să-l lase să bea vin din pivniţa casei, dar a fost refuzat. Iritat de acest refuz, inculpatul şi-a lovit tatăl cu palmele peste figură, atitudinea lui determinându-l pe C.A. să iasă pe uliţă, după ce în curtea locuinţei încercase să-l tempereze pe inculpat cu arătarea unei furci.
Văzând că fiul său nu încetează să-l ameninţe, C.A. a fugit, dar a alunecat din cauza poleiului aşternut pe uliţă şi în această stare fiind, inculpatul l-a lovit cu picioarele în cap şi peste întregul corp, agresiunea încetând abia când a constatat că cel lovit este inconştient.
Transportat cu o ambulanţă la Spitalul judeţean Bacău, C.A. a fost internat cu diagnosticul „traumatism cranio-facial cu contuzie şi dilacerare, hematom parieto-occipital dreapta, fractură temporo-frontală dreapta". Ulterior, starea sănătăţii victimei, agravându-se, ea a fost spitalizată şi la Spitalul Sfânta Treime din Iaşi, decesul intervenind la 23 aprilie 2004.
Raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Braşov a reţinut că moartea lui C.A. a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranian cu fractură de boltă, contuzie, dilacerare cerebrală, hematom subdural, complicat în evoluţie cu abces cerebral. S-a mai reţinut că între traumatismul cranian şi deces există legătură de cauzalitate directă, mediată de complicaţia infecţioasă.
Institutul de Medicină Legală Iaşi, la 30 octombrie 2003, a avizat concluziile raportului amintit şi a precizat că starea clinică deteriorată a victimei a avut drept cauză infecţia cerebrală (meningita şi abcesul cerebral), consecutivă traumatismului cranio-cerebral, aceasta fiind cauza decesului. S-a mai înscris că între traumatismul capului şi deces, nu s-au interpus alţi factori interni sau externi, complicaţiile fiind consecinţa leziunilor suferite de victimă.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt, cu consecinţa greşitei încadrări juridice a faptei, şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 31 din 27 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se reţine că inculpatul, lovindu-l pe tatăl său, repetat, cu picioarele şi cu palma, atât peste figură, cât şi peste întregul corp, provocându-i astfel un traumatism cranian cu fractură de boltă, contuzie, dilacerare cerebrală, hematom subdural, aceasta complicându-se în evoluţie cu abces cerebral, moartea intervenind ca raport de cauzalitate directă, el a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce doar vătămări corporale, cărora decesul le-ar fi succedat ca un rezultat praeterintenţionat, el se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat, nu de a celei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Probatoriul administrat a relevat că în cauză nu a existat nici o provocare din partea victimei, atât ca acţiune cât şi ca temere pe care, prin atitudinea sa, să o fi insuflat inculpatului şi atitudinea acestuia să fi reprezentat o apărare, deci, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., respectiv circumstanţa atenuantă a provocării.
În ce priveşte motivul de recurs vizând pedeapsa, şi acesta este nefondat.
Aplicând inculpatului pedeapsa de 18 ani închisoare, instanţa, în acord cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atindere vieţii tatălui inculpatului, împrejurările în care a fost săvârşită, fără ca victima să fi avut vreo participare la actele de agresare a sa, dar şi persoana făptuitorului, cu antecedente penale şi sincer pe parcursul procesului penal.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate este în măsură să realizeze şi scopul ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 31 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2003, la 6 iulie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3758/2004. Penal. Art. 174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3760/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
