ICCJ. Decizia nr. 3769/2004. Penal. O.U.G.195/2002,art.79 alin. 1. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3769/2004
Dosar nr. 3352/2004
Şedinţa publică din 6 iulie 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă:
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1380 pronunţată la data de 8 septembrie 2003, în dosarul penal nr. 5297/2003, Judecătoria Buzău hotărăşte:
În baza art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 condamnă pe inculpatul P.A. la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice săvârşită la data de 5 mai 2003.
În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea condiţionată pentru o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 126 din 20 martie 2003, pronunţată de Judecătoria Făurei, judeţul Brăila, rămasă definitivă prin neapelare la data de 2 aprilie 2003 şi dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin această sentinţă, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de un an şi o lună închisoare.
În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că la data de 5 mai 2003, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita normală.
S-a reţinut şi că inculpatul a mai fost condamnat pentru conducerea pe drumurile publice după ce a consumat alcool, fiindu-i carnetul ridicat în vederea anulării. Probele ce au stat la stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului au fost: procesul – verbal de constatare, declaraţia inculpatului, buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 220 şi copia sentinţei penale nr. 126 din 20 martie 2003.
Tribunalul Buzău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 574, pronunţată la data de 21 octombrie 2003, în dosarul penal nr. 1213/2003 şi Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 1409 pronunţată la 5 decembrie 2003 în dosarul penal nr. 8810/2003 au respins ca nefondat apelul şi respectiv recursul inculpatului.
Împotriva tuturor hotărârilor menţionate, Procurorul General a declarat recurs în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I C. proc. pen., considerând că în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată este excesiv de severă. S-a solicitat reducerea acesteia.
Examinând hotărârile în raport de critici şi de probele administrate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este întemeiat.
Inculpatul are 33 ani şi este preot – călugăr ce duce o viaţă de ascet al Mănăstirii Limanu – Hargieni, fiind considerat ca duhovnic, cu un comportament ireproşabil, bucurându-se de încrederea şi respectul enoriaşilor.
A avut o atitudine procesuală corectă, a manifestat cooperare şi a manifestat un puternic regret faţă de împrejurarea că făcându-şi datoria (deseori prin ritualul creştin fiind obligat să consume alcool) a încălcat pentru a doua oară, legea circulaţiei.
Din actele depuse la dosar a rezultat că, inculpatul, deşi tânăr, prezintă unele afecţiuni de ulcer gastroduodenal, lombago acut discogen, sindrom dureros precordial atipic şi, datorită suferinţei ce şi-a creat prin comiterea infracţiunii suferă şi de tulburare psihotică endoreactivă.
Este de remarcat, că împrejurările amintite rezultate din actele dosarului, denotă că inculpatul nu prezintă o periculozitate sporită.
Acordându-le semnificaţia cuvenită instanţa constată că scopul legal al pedepsei poate fi realizat cu maximă eficienţă printr-un tratament mai indulgent, atât cât permite legea.
Chiar dacă s-a cerut de către procurorul general suspendarea executării pedepsei în situaţia de faţă nu poate fi legal dispusă, fiind infracţiune săvârşită cu intenţie şi a doua, în termenul de încercare (aşa s-a dat calitatea de recidivist).
De altfel repetarea aceleiaşi greşeli după prima condamnare cu suspendarea executării pedepsei, demonstrează că avertismentul nu este suficient pentru reeducare.
O pedeapsă redusă, dar cu executare ar avea un alt impact asupra inculpatului şi ar fi rezultatul a ceeace se impune în cauză, anume, reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen., raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare şi în consecinţă:
- se vor casa toate hotărârile sub aspectul dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicate necorespunzător;
- se va reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi se va scădea pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege;
- se va menţine revocarea suspendării executării pedepsei de o lună închisoare şi această pedeapsă se va executa pe lângă aceea aplicată în prezenta cauză.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata prevenţiei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1380 din 8 septembrie 2003 a Judecătoriei Buzău, deciziei penale nr. 574 din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Buzău şi deciziei penale nr. 1409 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul P.A.
Casează hotărârile atacate, numai sub aspectul individualizării pedepsei.
Aplică dispoziţiile art. 74 lit. c) şi ale art. 76 lit. d) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, de la un an închisoare, la 2 luni închisoare.
Menţine măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de o lună închisoare, conform sentinţei penale nr. 126 din 20 martie 2003 a Judecătoriei Făurei, rămasă definitivă prin neapelare la 2 aprilie 2003 şi dispune ca inculpatul P.A. să execute această pedeapsă, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, de 2 luni închisoare, în total, inculpatul având de executat 3 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3768/2004. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3770/2004. Penal. Am.exec.ped. Recurs → |
|---|
