ICCJ. Decizia nr. 3808/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3808/2004
Dosar nr. 3161/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 149 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul P.R. la următoarele pedepse:
- 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. g) şi art. 176 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) şi (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., contopită cu restul din pedeapsa de 472 zile, aplicată prin sentinţa penală nr. 183/2003 a Judecătoriei Zalău, a cărei executare a început la 18 august 2003.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din durata pedepsei, timpul arestării preventive, începând cu data de 18 august 2003, până la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile L.L.F., echivalentul a 3.000 Euro despăgubiri, C.A.S. Sălaj, suma de 5.464.984 lei şi Spitalului Militar de Urgenţă Dr. Constantin Papilian Cluj Napoca, suma de 3.147.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 18 august 2003, în jurul orei 6,00, un dispozitiv format din opt jandarmi şi doi poliţişti s-a deplasat la domiciliul inculpatului din comuna Creaca, jud. Sălaj, pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare emis de Judecătoria Zalău, în baza sentinţei penale nr. 182/2003 a aceleiaşi instanţe, prin care inculpatul a fost condamnat la 472 zile închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de ultraj, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
S-a considerat necesară descinderea mai multor membri ai forţei publice, la faţa locului, ţinându-se seama că, inculpatul era cunoscut ca o persoană violentă şi recalcitrantă, care s-a sustras de la executarea pedepsei. Cinci lucrători au încercuit casa, iar ceilalţi, formând o grupă de intervenţie s-au pregătit să intre în imobil, cunoscând că inculpatul se afla înăuntru. Ofiţerul de jandarmi G.R.S. şi agentul şef F.I. (şeful postului de poliţie Creaca) l-au somat pe inculpat să deschidă uşa şi să iasă afară pentru a se supune mandatului de executare a pedepsei, invitaţie căreia nu i s-a dat curs. Astfel, membrii grupei de intervenţie au forţat uşa de la intrarea în casă şi au pătruns în prima încăpere, în care nu au găsit pe nimeni, intrând astfel şi în a doua cameră, în frunte cu partea vătămată L.L.F., sergent angajat la trupele de jandarmi. Acesta a fost lovit imediat, în cap, de către inculpat, cu o piatră de polizor. Ceilalţi lucrători au încercat să-l imobilizeze pe inculpat, pentru a-l împiedica să-i lovească şi pe ei cu o secure ce o avea pusă lângă patul său. Acesta însă le-a opus rezistenţă, muşcându-l de deget pe sergentul de jandarmi I.N.
În cele din urmă s-a reuşit reţinerea inculpatului, care a fost apoi transportat la Zalău şi introdus în Arestul I.P.J. Sălaj. S-a luat, totodată, măsura internării părţii vătămate L.L.F., aflată în stare gravă la Secţia de Chirurgie a Spitalului Judeţean Zalău, fiind apoi transferată la Spitalul Militar de Urgenţă Dr. Constantin Papilian Cluj Napoca.
Conform raportului de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. jud. Sălaj, sus-numitul a prezentat diagnosticul de traumatism cranio-cerebral cu fracturi multieschiloase ale boltei craniene cu două traiecte de fractură, de aproximativ 4-5 cm şi comoţie cerebrală. Leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur, au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Partea vătămată H.N. a prezentat un traumatism al policelui drept, produs prin muşcătură umană, care nu au necesitat zile de îngrijire medicale, aşa cum se arată în concluziile raportului de constatare medico-legală, întocmit de acelaşi serviciu de medicină legală.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi inculpatul P.R.
Parchetul a criticat hotărârea pentru deducerea greşită a arestului preventiv de la 18 august 2003, deşi în cauză s-a dispus arestarea inculpatului doar de la 13 noiembrie 2003.
În concluziile orale procurorul a precizat că instanţa a omis să facă, în cauză, aplicarea art. 39 alin. (1) C. pen., iar în dispozitivul sentinţei, eronat se face trimitere la un rest din pedeapsa de 472 zile, care în realitate este însăşi pedeapsa aplicată inculpatului, prin hotărârea anterioară şi care formează primul termen al recidivei postcondamnatorii, în cauză. Deducerea perioadei executate în contul acestei pedepse se putea face după efectuarea corectă a operaţiunii de contopire. S-a solicitat, astfel, modificarea sentinţei şi efectuarea în mod corect a acestor operaţiuni.
Inculpatul, în apel, şi-a reiterat apărarea formulată şi în faţa instanţei de fond, potrivit căreia s-a aflat în eroare la comiterea faptelor, acţionând instinctiv asupra persoanelor care au năvălit în casa sa, fără să aibă cunoştinţă că acestea de fapt sunt jandarmi, care au venit cu scopul punerii în executare a unui mandat. A cerut, astfel, desfiinţarea în întregime a sentinţei şi achitarea pentru toate faptele prin aplicarea art. 51 C. pen., privind eroarea de fapt, raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., sau, în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în cazul tentativei la infracţiunea de omor, pentru lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, adică a intenţiei de a suprima viaţa părţii vătămate L.L.F.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 151 din 12 mai 2004 a admis apelurile declarate de parchet şi inculpat, a desfiinţat sentinţa atacată, numai cu privire la greşita contopire a pedepselor şi în baza art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată prin sentinţa atacată cu pedeapsa de 472 de zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 183/2003 a Judecătoriei Zalău, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu 18 august 2003, la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei penale nr. 183/2003 a Judecătoriei Zalău şi emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei decizii.
S-a stabilit onorariul avocatului din oficiu la 400.000 lei în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj, onorar ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.R., care a solicitat, în principal, achitarea sa, iar în secundar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, instanţele au stabilit, în mod corect, situaţie de fapt şi vinovăţia inculpatului P.R. în săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. g), art. 176 alin. (1) lit. g) C. pen. şi art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Astfel, în baza declaraţiilor martorilor F.I., G.R.S., M.C. şi I.A.D., este dovedit, fără nici un dubiu că inculpatul a acţionat asupra celor doi subofiţeri de jandarmi în mod conştient, chiar deliberat, având percepţia scopului pentru care aceştia s-au deplasat la domiciliul său.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanţa de fond a condamnat pe inculpat pentru infracţiunile sus-menţionate.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptelor comise.
Întrucât criticile din recurs sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului.
Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.R. împotriva deciziei penale nr. 151 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2003 la 7 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3806/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3809/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
