ICCJ. Decizia nr. 3803/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3803/2004
Dosar nr. 3224/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Vaslui, inculpatul B.A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv de la 31 martie 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat să achite părţilor civile următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: R.M. 17.000.000 lei, Serviciul de ambulanţă al judeţului Vaslui – 650.000 lei, Spitalul municipal de adulţi Bârlad – 500.000 lei, Spitalul clinic nr. 3 Iaşi – 4.000.000 lei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bâte din lemn, esenţă fag, cu lungimea de 114 cm, obiect aflat la camera de corpuri delicte a instanţei (poziţia 48/2003 în registrul de corpuri delicte).
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 25 martie 2003, între inculpatul B.A. şi victima R.E., amândoi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, a izbucnit un conflict spontan, generat de aceasta din urmă.
Partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul în faţă şi, deşi a fost îndepărtată de martorul R.V., s-a apropiat din nou de inculpat, moment în care acesta a lovit-o, o singură dată, cu bâta în cap.
Partea vătămată a intrat în comă, iar pe data de 28 martie 2003 a decedat, în urma comei cerebrale traumatice suferite, consecutive contuziei şi dilacerării cerebrale, hematomului extradural subarahnoidian, fracturilor de calotă şi bază de craniu (raport de necropsie medico-legală nr. 383 din 15 aprilie 2003 al Serviciului de medicină legală al judeţului Iaşi).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de expertiză medico-legală, planşe fotografice, declaraţiile martorilor P.V., F.C., N.F.D., R.V., A.R.I., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 168 din 13 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care acesta a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. pen.
Măsura arestării preventive a fost menţinută, iar prevenţia a fost dedusă la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. şi art. 44 alin. (3) C. pen. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171, 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt, au reţinut în mod just vinovăţia inculpatului şi au dat încadrarea juridică legală şi temeinică faptei săvârşite de acesta.
Inculpatul B.A. i-a aplicat victimei o singură lovitură cu bâta în cap, dar intensitatea acestei lovituri a determinat căderea instantanee a acesteia în drum şi intrarea în comă de gradul III, după care R.E., în vârstă de 29 ani, a decedat.
Violenţa loviturii a provocat mai multe traiecte de fractură a craniului, hematom şi hemoragie subarahnoidiană cerebrală, dilacerare cerebrală.
În raport de obiectul contondent folosit, de zona vitală vizată şi de intensitatea loviturii aplicate victimei, Curtea consideră justă încadrarea juridică dată faptei în infracţiunea de omor calificat, inculpatul prevăzând rezultatul letal al acţiunii sale agresive şi, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Instanţele de judecată au reţinut în mod întemeiat în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere împrejurarea că incidentul a fost determinat de partea vătămată R.E. care l-a injuriat şi l-a lovit cu pumnul în faţă.
Împrejurările în care s-a produs riposta inculpatului nu justifică însă aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (3) C. pen., privind legitima apărare.
Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale, în modalitatea depăşirii limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului, trebuie să existe o tulburare sau o temere determinată de existenţa unui atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva persoanei care se apără şi care să o pună în pericol grav pe aceasta.
Or, inculpatul a fost singura parte înarmată în acest conflict, iar atacul părţii vătămate a constat doar în expresii jignitoare şi o lovitură de pumn; mai mult decât atât, victima a putut fi îndepărtată de un martor, iar la revenirea acesteia către inculpat a fost lovită cu bâta.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că inculpatul B.A. s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere aşa de puternică încât să nu realizeze că atacul exercitat de victimă asupra sa nu îl punea în pericol grav care să-i justifice riposta excesivă.
În consecinţă, în cauză nefiind întrunite cerinţele legitimei apărări, nu se poate dispune achitarea recurentului inculpat.
Cât priveşte cuantumul pedepsei aplicate, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, reflectând atât pericolul social al faptei săvârşite, cât şi datele personale ale inculpatului care a recunoscut infracţiunea comisă.
Pedeapsa aplicată reflectă, aşadar, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ, astfel cum este statuat de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Timpul arestării preventive va fi dedus din cuantumul pedepsei aplicate de la 31 martie 2003 la 7 iulie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 168 din 13 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 martie 2003 la 7 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3802/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3806/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
