ICCJ. Decizia nr. 3820/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3820/2004
Dosar nr. 3053/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 10 martie 2004, Tribunalul Argeş, a condamnat pe inculpata L.G. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în condiţiile art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani şi 6 luni.
Inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 833 alin. (1) C. pen. şi în temeiul dispoziţiilor art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost obligată să se prezinte la Serviciul de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Argeş la datele şi orele stabilite prin acest serviciu.
S-a constatat că suma de 1.000.000 lei a fost restituită denunţătorului.
În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea sentinţei, după rămânerea definitivă, într-un ziar de răspândire locală.
Inculpata a fost obligată la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 2.000.000 lei, pentru faza de urmărire penală şi 300.000 lei onorariu pentru avocatul din oficiu.
S-a reţinut că, inculpata L.G., la data de 10 ianuarie 2002, a fost desemnată de instanţa de judecată să efectueze o expertiză tehnică de specialitate, în dosarul nr. 761/2002 al Tribunalului Argeş, având ca obiect apelul declarat de numiţii A.P. ş.a., împotriva sentinţei penale nr. 1048 din 27 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Topoloveni. În aceste condiţii, inculpata a fost înştiinţată de instanţă, ca până la termenul de judecată din data de 28 februarie 2002 să depună lucrarea împreună cu dovezile de citare ale părţilor.
Inculpata, în ziua de 23 februarie 2002, s-a deplasat în comuna Căteasca, unde, după ce a făcut constatările şi măsurătorile necesare, a revenit în Piteşti cu autoturismul condus de martorul G.E. care se afla cu soţia sa, martora G.M. Cu această ocazie, martorul a rugat-o pe inculpată să urgenteze efectuarea lucrării de expertiză şi, întrucât aceasta a susţinut că este ocupată şi nu poate urgenta lucrarea, martorul a întrebat-o cât îl costă efectuarea cu prioritate a lucrării. În aceste condiţii, inculpata a cerut suma de 3.000.000 lei, respectiv 1.000.000 lei înainte, şi 2.000.000 lei, când depune lucrarea.
În după amiaza zilei de 26 februarie 2002, conform înţelegerii, martorul împreună cu soţia sa, s-au întâlnit cu inculpata, în curtea bisericii Sf. Anton, din municipiul Piteşti, prilej cu care aceasta a primit suma de 1.000.000 lei.
Cu toate acestea, inculpata nu a depus lucrarea, fapt ce a făcut ca instanţa de judecată, prin adresele nr. 761/2001 din 1 martie 2002, nr. 761 din 5 aprilie 2002 şi nr. 761 din 10 mai 2002, să-i solicite înaintarea raportului de expertiză, prin ultima adresă, atrăgându-i-se atenţia că în cazul nedepunerii lucrării la termenul din 23 mai 2002, va fi amendată.
La data de 17 mai 2002, inculpata a depus la instanţă lucrarea, însă, cum martorul a constatat că acest lucru s-a făcut cu întârziere, cât şi în defavoarea sa, a încunoştiinţat instanţa în legătură cu această situaţie, şi, ulterior, a sesizat organele de urmărire penală.
Ulterior, la solicitarea martorului, inculpata a restituit acestuia suma de 1.000.000 lei, prin intermediul martorilor T.C. şi M.M., acesta din urmă fiind fiul inculpatei.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că suma de 3.000.000 lei a fost restituită denunţătorului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpata, care, prin apărătorul ei ales, a solicitat, în principal, achitarea, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia. În subsidiar, inculpata a cerut reducerea pedepsei şi aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 124/ A din 6 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata L.G., reiterând motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei L.G. în săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în condiţiile art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, este dovedit, în baza denunţului şi a declaraţiilor martorilor din lucrări că inculpata, în calitate de expert tehnic a pretins suma de 3.000.000 lei de la martorul G.E., din care a primit 1.000.000 lei, în scopul de a îndeplini cu prioritate îndatoririle sale de serviciu.
Potrivit art. 23 alin. (2) din OG nr. 2 din 21 ianuarie 2000, privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, plata onorariului cuvenit expertului sau specialistului se face numai în biroul local pentru expertize judiciare, tehnice şi contabile.
Prin urmare, inculpata, faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate, nu era îndreptăţită să pretindă şi să primească suma de 1.000.000 lei de la denunţător.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanţa de fond a condamnat pe inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatei, instanţa de fond a aplicat acesteia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.G. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3813/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3822/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen.... → |
|---|
