ICCJ. Decizia nr. 3806/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3806/2004
Dosar nr. 2982/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 3 februarie 2004, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul G.G.
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani;
- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani, făcând aplicaţia art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă şi dedusă prevenţia de la 18 septembrie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 2.566.613 lei despăgubiri către Spitalul municipal Caracal, plus dobânda legală şi la 30.000.000 lei daune morale către partea civilă M.C.V.
S-a dispus confiscarea unui topor şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 31 iulie 2003 partea vătămată M.C.V., domiciliată în comuna Fărcaşele, judeţul Olt, a mers în curtea locuinţei inculpatului G.G., vecin, pentru a-şi căuta concubina, martora M.E.
Între părţi s-a iscat o ceartă, degenerată în îmbrânceli şi lovituri reciproce, după care partea vătămată a revenit în locuinţa sa.
La aproximativ o jumătate de oră de la acest incident, la inculpat a venit fratele său G.F., care avea asupra sa un topor, încunoştiinţându-l despre faptul că a fost bătut de partea vătămată.
Cei doi fraţi, inculpatul G.G. înarmat cu un ciomag, iar G.F. cu toporul, au mers la domiciliul părţii vătămate M.C.V., care se afla în curte şi au lovit-o repetat în cap şi peste corp, doborând-o la pământ. Inculpaţii au încetat actele de violenţă în momentul în care, la strigătele părţii vătămate, au apărut la locul faptei mai mulţi vecini.
Partea vătămată a fost transportată şi internată în Spitalul Caracal în perioada 31 iulie – 5 august 2003.
Aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1006/ C din 13 august 2003 al Unităţii Sanitare de Medicină Legală Slatina, partea vătămată a prezentat traumatism cranio-cerebral acut, traumatism toracic, plagă contuză braţ stâng de 7 cm cu sângerare abundentă, cu secţionare parţială tricepsul brahial şi în totalitate vena bazilică, plagă contuză 1/3 distală antebraţ stg. de 3 cm, plagă contuză reg. parietală dr. de 2 cm, fractură a osului costal V III stg., leziuni produse prin lovire cu un corp tăietor, posibil şi despicător şi lovire cu corpuri contondente.
A necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale, cu menţiunea că leziunile traumatice au pus viaţa victimei în primejdie.
Faţă de G.F. procurorul a dispus, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală prin ordonanţa din 24 septembrie 2003, constatând că acesta a avut discernământul abolit, aşa cum concluzionează Registrul de expertiză medico-legală psihiatrică.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul G.G. a declarat apel, criticând-o pentru greşita reţinere a situaţiei de fapt, omiţând să constate că partea vătămată a fost cea care a iniţiat conflictul, iar, ulterior, intervenind între partea vătămată şi fratele său, solicitând în principal achitarea iar în subsidiar reducerea pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 202 din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Instanţa de control judiciar a constatat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile circumstanţei atenuante legale generale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi că pedeapsa a fost corect individualizată.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând motivele din precedenta cale de atac, respectiv săvârşirea infracţiunii în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi greşita individualizare a pedepsei, apreciată ca exagerată faţă de împrejurările comiterii faptei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Instanţele au reţinut o situaţie de fapt conformă probelor legal administrate în cursul procesului penal.
Este, astfel, pe deplin stabilit că, în cadrul primului incident, părţile s-au lovit reciproc în stradă, după ce partea vătămată a ieşit din curtea inculpatului şi acest episod s-a încheiat prin retragerea fiecărei părţi în propria curte, aşa cum rezultă din declaraţiile martorelor M.L. şi B.L. şi este, de altfel, recunoscut şi de către inculpat.
Al doilea conflict între părţi s-a iscat în momentul în care, după circa 1/2 oră, a venit la inculpat fratele său G.F., când, peste gard, părţile au început să se insulte reciproc, după care cei doi fraţi au pătruns în curtea părţii vătămate şi au săvârşit actele de violenţă anterior descrise.
În raport de aceste împrejurări, se constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile stării de provocare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpat, întrucât, pe de o parte, de la primul incident a trecut o perioadă de timp în care starea de tulburare, dacă a existat, a dispărut iar, pe de altă parte, între părţi, după venirea fratelui inculpatului, a început o nouă ceartă implicând iniţial insulte şi ameninţări reciproce, peste gard, urmate, apoi, de pătrunderea inculpatului şi a fratelui său în curtea părţii vătămate şi comiterea actelor de violenţă.
Cum starea de provocare nu se prezumă, iar din probe rezultă că părţile au comis reciproc acţiuni ilicite grave, este întemeiată, sub acest aspect, Decizia instanţei de apel de respingere a cererii inculpatului de reţinere a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul inculpatului este, însă, fondat sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Materialul probator confirmă că, până la săvârşirea acestor infracţiuni, inculpatul a avut o conduită bună în societate, rezultând din caracterizarea făcută de Primăria comunei Fărcaşele că este întreţinătorul familiei, compusă din soţie şi un copil în vârstă de 12 ani, participând la acţiunile organizate la nivelul localităţii.
În cursul procesului a avut o atitudine sinceră, iar din cazierul judiciar rezultă că nu are antecedente penale.
Faţă de aceste date de caracterizare a persoanei inculpatului, de împrejurările concrete în care a săvârşit faptele, precum şi de celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se apreciază că aplicarea unei pedepse la limita minimului legal special pentru infracţiunea mai gravă este suficientă pentru realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Din pedeapsa rezultantă aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2003 la 7 iulie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 202 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 15 din 3 februarie 2004 a Tribunalului Olt, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 C. pen.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Face aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 septembrie 2003 la 7 iulie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3803/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3808/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
