ICCJ. Decizia nr. 3854/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3854/2004
Dosar nr. 3083/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 17 martie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul P.L. la 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 C. pen., urmând ca prin contopirea acesteia cu pedepsele de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., aplicată anterior pentru art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen.; de 5 ani închisoare, aplicată anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); de 5 ani închisoare, aplicată anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen. şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapte concurente), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
S-a anulat vechiul mandat de executare a pedepsei nr. 436 din 7 noiembrie 2001, emis de Judecătoria Rădăuţi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentinţe.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi, suma de 4.085.269 lei iar Spitalului municipal Rădăuţi, suma de 962.276 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
A fost delegat exerciţiul drepturilor părinteşti Comisiei pentru Protecţia Copilului Suceava, privind pe minorii P.D.I., P.M.I. şi P.G.S.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 28 octombrie 2000, inculpatul împreună cu făptuitoarea P.L.V., prin violenţă, au obligat-o pe soţia sa P.D. să îngurgiteze o substanţă toxică lichidă (amestec de sodă cu terpinol) fapt ce a condus la decesul acesteia după câteva zile.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 134 din 03 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că fapta nu a fost comisă de acesta, victima decedând în urma intoxicaţiei accidentale cu diazepam.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 17, 171, 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând, ca şi în apel, în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta ori restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale, iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal, schiţa şi fotografiile judiciar operative întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, rapoartele de constatare medico-legale întocmite cu ocazia necropsiei şi a completării acesteia, raportul de expertiză chimică a probelor din substanţa ingerată de victimă, raportul de expertiză psihiatrică, declaraţiile martorilor S.G., B.M., P.E.D., P.I.C., P.I.A., P.L.V., S.D., C.M. şi Z.V. şi procesele-verbale de confruntare, coroborate cu declaraţiile inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri rezultă, în adevăr că în noaptea de 28 octombrie 2000, inculpatul P.L. ajutat de fiica sa minoră P.L.V., au determinat-o, prin violenţă pe victima P.D. să îngurgiteze o substanţă toxică (amestec de sodă şi terpinol) care i-a provocat moartea.
Susţinerile inculpatului, în sensul că victima s-ar fi autoaccidentat prin ingerarea unor tablete de diazepam, nu se confirmă, din raportul medico-legal de necropsie rezultând că moartea numitei P.D. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenită în evoluţia unei bronhopneumonii, ca urmare a intoxicaţiei cu o substanţă neprecizată şi o substanţă caustică.
Faptul că victima a fost intoxicată cu o substanţă caustică (nitriţi) şi nu cu medicamente (diazepam) este dovedit şi prin raportul de expertiză chimică, întocmit în cauză după examinarea urmelor descoperite pe cana în care a fost pregătită substanţa respectivă, cât şi cu declaraţiile martorei P.L.V., care a participat la comiterea infracţiunii, la îndemnul şi sub ameninţările inculpatului.
Referitor la pedeapsa de 23 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia instanţa de fond având în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, pericolul social sporit al infracţiunii comise, împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta prin antrenarea unui minor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi persoana inculpatului, care a mai fost condamnat pentru infracţiunile de viol şi incest, iar în cursul procesului a dat dovadă de nesinceritate, îngreunând aflarea adevărului.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici motive de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedeapsa aplicată, perioada, cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 13 noiembrie2000, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 134 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2000 la 8 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3824/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3856/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
