ICCJ. Decizia nr. 3856/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3856/2004
Dosar nr. 3186/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 503 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov, a fost condamnat inculpatul M.F. la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 24 august 2003, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict, depus la camera de corpuri delicte a instanţei.
S-a constatat că părţile vătămate V.A. şi V.A. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului, suma de 8.200.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul avocatului din oficiu, de 400.000 lei.
S-a reţinut că infracţiunea a fost săvârşită în următoarele împrejurări:
Din luna noiembrie 2002, inculpatul M.F. locuia fără forme legale în blocul de nefamilişti din Făgăraş, proprietatea concubinei sale P.A.
La data de 23 august 2003, inculpatul a consumat la domiciliu băuturi alcoolice împreună cu martorii D.D. şi M.C.S., iar în jurul orelor 22,00, au fost invitaţi şi V.A. şi concubina acestuia C.I. (sora inculpatului), care locuiau în camera 80.
În urma unor discuţii contradictorii cu inculpatul, aceştia doi din urmă au părăsit camera inculpatului, dar după aproximativ 15 minute V.A. a revenit şi i-a solicitat, pe un ton mai ridicat, să nu se amestece în viaţa lor.
Atunci, inculpatul a luat un cuţit de bucătărie cu lama de 15 cm lungime şi ieşind pe hol s-a îndreptat spre V.A.
Acesta din urmă a aplicat inculpatului o lovitură cu piciorul, iar C.I. s-a interpus între cei doi aflaţi în conflict, solicitând inculpatului să nu lovească cu cuţitul.
Inculpatul a îndepărtat-o pe sora sa C.I. şi de la o distanţă de aproximativ o jumătate de metru i-a aplicat lui V.A., o puternică lovitură cu cuţitul, secţionându-i artera subclaviculară stângă, după care a aruncat cuţitul pe fereastră.
La scurt timp, victima s-a prăbuşit şi a decedat în timp ce era transportată cu ambulanţa la spital.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei V.A. a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne şi externe, consecutivă unei plăgi tăiate-înţepate în regiunea cervicală stângă cu secţionarea arterei subclaviculare stânga.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, solicitând să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi să i se reducă pedeapsa, întrucât a comis fapta pe fondul provocării din partea victimei, produsă atât prin violenţă fizică cât şi verbală.
Prin Decizia penală nr. 141 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa, numai în ceea ce priveşte durata pedepsei principale, pe care a redus-o de la 16 ani, la 15 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus, în continuare, arestarea preventivă până la data pronunţării deciziei.
A dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei şi să se includă în cheltuielile judiciare.
Se motivează, în esenţă, că nu se poate reţine în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a insistat ca victima să consume alcool, deşi cunoştea manifestările acesteia la starea de beţie, iar lovitura aplicată inculpatului de către victimă, nu este în măsură să justifice o asemenea reacţie deosebit de violentă din partea inculpatului.
Instanţa, a considerat că circumstanţele în care a fost săvârşită infracţiunea, dat fiind şi faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală şi că a manifestat, în general, o conduită procesuală sinceră, pot constitui temeiuri pentru aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.
Inculpatul a declarat recurs, criticând hotărârea instanţei de apel pentru greşita nereţinere a circumstanţei atenuante a provocării, ceea ce a dus la aplicarea unei pedepse prea mari, injust individualizate.
Critica este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţa atenuantă a provocării, săvârşirea unei infracţiuni sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Esenţială pentru caracterizarea circumstanţei atenuante a provocării este împrejurarea că, în momentul ripostei, inculpatul să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea victimei.
Or, în raport de faptul că părţile erau în relaţii apropiate (sora inculpatului trăia în concubinaj cu victima), că locuiau în acelaşi imobil, că inculpatul invitase la el victima ca să consume împreună băuturi alcoolice, că pe fondul consumului de alcool, a început un conflict verbal, victima reproşându-i inculpatului că s-a amestecat în relaţiile cu concubina sa, că apoi inculpatul s-a înarmat cu cuţitul şi s-a îndreptat spre victimă, care a reacţionat lovind uşor pe inculpat, se impune concluzia că acţiunea victimei prin ea însăşi nu a fost de natură a crea inculpatului acea puternică tulburare sau emoţie menţionată de art. 73 lit. b) C. pen.
În această situaţie, corect instanţele de judecată au înlăturat apărarea inculpatului sub acest aspect.
Totodată, se constată că, în cauză, nu s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pentru că în raport de gravitatea faptei şi de modul deosebit de violent în care s-a manifestat inculpatul, nu se justifică aplicarea acestui text de lege şi reduce pedeapsa sub minimul special.
Dimpotrivă, se impune a se menţine pedeapsa la cuantumul fixat, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei, se va deduce timpul arestării preventive de la 24 august 2003, la data prezentei decizii.
Totodată, urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care 400.000 lei, onorariu cuvenit pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 141 din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 24 august 2003 la 8 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3854/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3859/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
