ICCJ. Decizia nr. 3822/2004. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3822/2004
Dosar nr. 2813/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2992 din 17 noiembrie 2003, Judecătoria Timişoara l-a condamnat pe inculpatul F.F.:
- în baza art. 178 alin. (2) C. pen., la 2 ani închisoare;
- în baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la un an şi 2 luni închisoare;
- în baza art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani şi 2 luni închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 2 luni, sporită cu 4 luni, urmând să execute în total 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 29 iunie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor către partea civilă V.D. în sumă de 5.000.000 lei şi la plata sumei de 2.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 28 iunie 2003, inculpatul F.F., fără să posede permis, a condus din municipiul Timişoara la ştrandul din comuna Sânmihaiu Român, autoturismul marca Dacia 1300, aparţinând fratelui său, având în autoturism pe martora Şt.E.V.
La întoarcere, după ieşirea din localitatea Utvin, fiind noapte, inculpatul nu a observat-o pe victima V.P., întinsă parţial pe partea carosabilă, astfel că a acroşat-o, trecând peste ea şi târând-o pe o distanţă de cca. 29 metri, după care, fără să oprească, şi-a continuat drumul până în municipiul Timişoara, lăsându-l în parcarea de la locuinţa fratelui său.
Inculpatul nu a încunoştinţat organul de poliţie în legătură cu accidentul comis.
Conform raportului medico-legal de autopsie, moartea numitului V.P. a fost violentă, datorită multiplelor leziuni ale organelor vitale, victima având o îmbibaţie alcoolică de 2,95%o.
Prin Decizia penală nr. 13 din 6 ianuarie 2004, Tribunalul Timiş a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, a desfiinţat hotărârea atacată şi, rejudecând, în baza art. 178 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare, menţinând celelalte pedepse.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani, la care a adăugat un spor de 6 luni, inculpatul urmând să execute în total 3 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Prin Decizia penală nr. 250 din 22 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Împotriva deciziilor pronunţate de instanţele de apel şi, respectiv, recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., respectiv greşita reţinere de către instanţele de control judiciare a stării de recidivă postexecutorie la infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
Verificând hotărârile criticate în baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat prin recursul în anulare, prevăzut de art. 410 alin. (1), parte I, pct. 71 C. proc. pen., este fondat.
În adevăr, potrivit art. 37 C. pen., în oricare dintre modalităţile recidivei – postcondamnatorie, postexecutorie ori mica recidivă, al doilea termen al recidivei trebuie să privească săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie.
Conform cazierului judiciar al inculpatului F.F., acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 253 din 24 ianuarie 1994 a Judecătoriei Timişoara la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiind liberat condiţionat la 8 ianuarie 1997.
Infracţiunea săvârşită de inculpat ulterior acestei condamnări, vizată de recursul în anulare şi care formează obiectul judecăţii în prezenta cauză este aceea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
Se constată, astfel, că nu este realizată condiţia cerută de art. 37 C. pen., pentru cel de al doilea termen al recidivei, respectiv săvârşirea din nou a unei infracţiuni cu intenţie.
Faţă de cele ce preced, admiţând recursul în anulare, vor fi casate deciziile penale nr. 13 din 16 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiş şi, respectiv, nr. 250 din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara şi va fi menţinută sentinţa penală nr. 2992 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Timişoara.
Se va deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 29 iunie 2003 la 7 iulie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 13/ A din 16 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiş şi deciziei penale nr. 250/ R din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul F.F.
Casează hotărârile atacate şi menţine sentinţa penală nr. 2992 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Timişoara.
Anulează mandatul de executare, urmând a se emite un nou mandat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 iunie 2003 la 7 iulie 2004.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3820/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3824/2004. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs... → |
|---|
