ICCJ. Decizia nr. 3860/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3860/2004
Dosar nr. 2927/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul B.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (fapta din 8 august 2003).
Conform art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 246 din 2 februarie 2001 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare la 27 februarie 2001, inculpatul urmând să o execute separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, în total având de executat 11 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 5 septembrie 2003, la zi.
A fost condamnat inculpatul R.P. la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate, din pedeapsa de 7 ani şi 10 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 24 din 29 ianuarie 1998 a Tribunalului Galaţi, definitivă la data de 9 decembrie 1998, prin Decizia penală nr. 453 din 9 noiembrie 1998 a Curţii de apel Galaţi, din care s-a constatat că a rămas de executat un rest de 975 zile.
Conform art. 61 teza III C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, de 8 ani şi 6 luni închisoare, cu restul rămas neexecutat de 975 zile din pedeapsa, aplicată prin sentinţa penală nr. 24 din 29 ianuarie 1998 a Tribunalului Galaţi dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., au fost obligaţi cei doi inculpaţi B.M. şi R.P., în solidar, către partea civilă A.G., la plata sumei de 13.500.000 lei cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 8.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenţii solicitate, ca nefondate.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 1.600.000 lei (câte 800.000 lei pentru fiecare inculpat) reprezentând onorariu apărător oficiu (din faza de urmărire penală şi din instanţă), s-a dispus a fi avansată, potrivit art. 189 C. proc. pen., către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat, către partea civilă A.G., la plata sumei de câte 750.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, inculpaţii B.M. şi R.P., recidivişti, fără ocupaţie, mergeau frecvent prin baruri, unde consumau băuturi alcoolice.
Astfel, în seara de 8 august 2003, inculpaţii au mers la barul A., din cartierul Micro din municipiul Galaţi şi, după ce au cumpărat câteva sticle cu bere, s-au aşezat la o masă împreună cu alte două persoane.
În jurul orelor 18,00, a venit la bar şi partea vătămată A.G. şi fiul acesteia A.A. şi au consumat băuturi alcoolice.
La masa acestora au venit mai întâi inculpatul R.P. şi apoi şi inculpatul B.M., care a comunicat că are de vânzare un telefon mobil.
Martorul A.A. a spus că ar vrea să cumpere telefonul, însă nu are suma de bani necesară şi a propus că, în locul banilor, să dea un inel din aur, în greutate de 5 grame.
Inculpaţii au acceptat propunerea, dar partea vătămată A.G. nu a fost de acord.
La un moment dat, inculpatul R.P. a observat că partea vătămată purta la mâna dreaptă un inel din aur şi sub pretextul că vrea să constate dacă este într-adevăr din aur, a solicitat inelul respectiv.
După ce au obţinut inelul, inculpaţii s-au ridicat de la masă şi au părăsit localul.
Deşi partea vătămată şi fiul acesteia au implorat pe inculpaţi să restituie inelul şi se ţineau după aceştia, inculpaţii au refuzat.
Întrucât partea vătămată insista să i se restituie inelul, inculpatul B.M. s-a întors către aceasta şi a lovit-o cu pumnul în zona toracică doborând-o la sol, apoi s-a repezit spre fiul părţii vătămate, care s-a refugiat la locuinţa bunicilor săi, urmărit de acest inculpat.
După aceea, inculpatul R.P. s-a apropiat de partea vătămată, care era căzută pe stradă, şi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele.
Conform certificatului medico-legal, partea vătămată A.G. a suferit mai multe leziuni corporale între care şi expulzie de natură traumatică a dinţilor 31, 32, 33 şi 41 şi mobilitate gr. I a dinţilor 34 şi 42.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către cei doi inculpaţi, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepselor, apreciat ca fiind prea mare în raport de faptele săvârşite.
Prin Decizia penală nr. 239 din 28 aprilie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate apelurile şi.
Conform art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., instanţa a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului B.M. este legală şi a menţinut-o, iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat durata reţinerii şi arestării preventive, de la 5 septembrie 2003, la zi.
Totodată, a constatat că inculpatul R.P. este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanţi să plătească statului, câte 1.500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, în apel.
S-a dispus ca suma de 800.000 lei (pentru 2 inculpaţi a câte 400.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, în apel, să fie virată în contul Baroului Galaţi, din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs ambii inculpaţi, invocând motivele prevăzute de art. 3859 pct. 171, 18 precum şi pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că fapta nu există, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate, pe care le consideră ca prea mari.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea dosarului cauzei, se constată că instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în concordanţă cu probele administrate.
Sub acest aspect, plângerile şi declaraţiile părţii vătămate A.G. se coroborează cu recunoaşterile de către aceasta din grup a inculpaţilor, în prezenţa apărătorului şi martorilor asistenţi, cu declaraţiile martorului ocular A.A., cu declaraţiile martorilor I.M., P.C., D.C., I.I. şi O.A., cu actul medico-legal şi cu recunoaşterile parţiale ale inculpaţilor, în sensul că au avut un conflict cu partea vătămată, în legătură cu un inel şi că partea vătămată a fost bătută în acest conflict.
Încadrarea juridică dată faptei este, de asemenea, corectă.
Ca atare, în cauză nu s-a comis o eroare gravă de fapt şi nici nu s-a făcut o greşită aplicare a legii, cum fără temei s-a invocat în recurs.
Totodată, se constată că pedepsele aplicate sunt bine individualizate, reflectând just gravitatea faptei săvârşite, împrejurările în care s-a comis fapta şi pericolul social ridicat al persoanei inculpaţilor.
Sub acest ultim aspect, este de subliniat că inculpatul B.M., recidivist, a mai fost condamnat anterior de 2 ori pentru infracţiuni de furt calificat, iar inculpatul R.P., de asemenea, recidivist, a fost condamnat de mai multe ori, între care şi pentru infracţiunea de tâlhărie, ceea ce învederează perseverenţă infracţională.
Totodată, este de reţinut că aceştia sunt persoane violente şi că pe parcursul procesului au dat dovadă de nesinceritate prin susţinerile făcute, cu intenţia vădită de a se sustrage de la răspundere penală sau de a şi-o uşura, pe nedrept.
Ca atare, pedepsele aplicate nu sunt prea mari, injust individualizate şi deci nu este cazul a se reduce, ci dimpotrivă, se impune a se menţine cuantumul fixat, pentru a se putea realiza scopul educativ-preventiv, prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşadar, şi critica referitoare la pedepse este lipsită de temei.
Criticile formulate fiind, deci nefondate, şi cum nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursurile declarate de cei doi inculpaţi urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., durata reţinerii şi arestării preventive, de la 6 septembrie 2003, la data prezentei decizii şi a se constata că inculpatul R.P. este arestat în altă cauză.
Totodată, urmează a-i obliga pe recurenţi să plătească statului fiecare câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariile avocat oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi R.P., împotriva deciziei penale nr. 239 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M. durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 septembrie 2003 la 8 iulie 2004.
Constată că inculpatul R.P. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3859/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3868/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
