ICCJ. Decizia nr. 3859/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3859/2004
Dosar nr. 1949/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 12 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1675/2003, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 4 februarie 2003 la 12 februarie 2004.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,35 gr. heroină cu cofeină rămasă din proba în litigiu după efectuarea analizelor de laborator.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei obţinută din vânzarea drogurilor.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În vederea organizării unui flagrant-delict în noaptea de 3 februarie 2003, organele de poliţie au fost conduse de către cei trei denunţători, G.A.P., N.E.O. şi C.C.A. la imobilul situat în str. Mihai Eminescu, după ce au fost notate seriile bancnotelor însumând 1.000.000 lei, aceştia au mers şi au cumpărat 5 doze de heroină, N.E.O. şi C.C.A. 3 doze, iar G.A.P. 2 doze de heroină cu 200.000 lei bucata de la un tânăr despre care s-a aflat ulterior că se numeşte A.A.
Ulterior, organele de poliţie au descins în imobilul situat în str. Mihai Eminescu, Bucureşti.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost găsit un pliculeţ din folie transparentă ce conţinea o pulbere maronie, iar lângă una din sobele de teracotă ale imobilului au fost găsite, împrăştiate, mai multe bancnote, ale căror serii corespund cu cele notate de către organele de poliţie înainte de organizarea flagrantului-delict şi cu care fuseseră cumpărate cele cinci doze de heroină mai sus amintite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A.A., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, în sensul că aceasta este prea severă.
A susţinut că este doar consumator de droguri şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât l-a denunţat pe numitul Z.F., adevăratul distribuitor.
Prin Decizia penală nr. 224 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate, şi rejudecând, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei.
În raport de modalitatea de săvârşire a faptei, de pericolul social al acesteia, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum şi de persoana inculpatului, instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în măsură să asigure atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., condamnând inculpatul la pedeapsa minimă prevăzută de lege.
În consecinţă, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, solicitarea inculpatului în acest sens neputând fi primită.
Faţă de aceste considerente urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fi respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.A. împotriva deciziei penale nr. 224 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 februarie 2003 la 8 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3856/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3860/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
