ICCJ. Decizia nr. 3898/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3898/2004
Dosar nr. 3010/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 17 martie 2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul D.N.C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, făcându-se şi aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 17 martie 2004 şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a confiscat un cuţit cu lamă de 25 cm şi a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile în sumă de 180.000.000 lei către părţile civile P.P. şi P.B. şi statului suma de 9.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 22 octombrie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la diferite baruri, în municipiul Suceava, iar în dimineaţa zilei de 23 octombrie 2003 s-a deplasat la locul de muncă al soţiei, unde a întâlnit-o pe aceasta şi, folosind un cuţit pe care îl avea asupra sa, i-a aplicat un număr de circa 18 lovituri de cuţit, pe tot corpul, producându-i leziuni care au determinat decesul acesteia.
După comiterea faptei, inculpatul a părăsitincinta unităţii, fiind urmărit de o parte din colegii victimei, alertaţi de ţipetele acesteia, însă inculpatul a reuşit să scape.
Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, însă, la scurt timp de la comiterea faptei, acesta a fost găsit în stare de comă, întrucât ingerase o cantitate mare de diazepan, fiind transportat la spital.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, motivând că nu-şi aminteşte momentul în care a săvârşit fapta, solicitând reducerea pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă.
Prin Decizia penală nr. 126 din 3 mai 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.N.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de către acesta.
De altfel, inculpatul nici nu contestă săvârşirea faptei, ci cuantumul pedepsei aplicate.
Cu privire la acest aspect, care reprezintă motivul de recurs formulat de inculpat, se constată că pedeapsa aplicată este just individualizată, la stabilirea acesteia avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările comiterii faptei, condiţiile concrete în care fapta a fost săvârşită, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii (inculpatul a lovit victima cu un cuţit, de circa 18 ori), cât şi scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, nefiind motive care să impună reducerea pedepsei, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N.C. împotriva deciziei penale nr. 126 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 9 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3871/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 3899/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
