ICCJ. Decizia nr. 3901/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3901/2004
Dosar nr. 3133/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97 din 17 martie 2004, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului D.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., cu referire la art. 174 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi au aplicat pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1558 din 27 iunie 2003 a Judecătoriei Focşani şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa rezultantă.
În total inculpatul va executa 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata executată în arest preventiv cu începere de la 22 noiembrie 2003 până la zi.
Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea civilă S.O. a renunţat la pretenţiile civile formulate.
A fost obligat inculpatul la 25.000.000 lei daune morale către partea vătămată O.M.
A fost obligat acelaşi inculpat la 1.000.000 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanţă Vrancea, reprezentând cheltuieli transport şi părţii civile C.A.S. Vrancea, 10.474.548 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare la Spitalul Judeţean Focşani, pentru ambele şi dobânda legală de la rămânerea definitivă şi până la achitare şi la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 4.844.000 lei reprezentând onorarii expertize medico-legale la Serviciul Medico-Legal Vrancea şi 800.000 lei onorariul pentru apărător din oficiu vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1121/P/2003, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul D.C., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul fiind recidivist printr-o condamnare anterioară deoarece în noaptea de 21 noiembrie 2003, fiind în domiciliul victimei OG din comuna Coteşti, a avut cu acesta o discuţie contradictorie situaţie în care l-a lovit cu un cuţit de bucătărie în zona feţei şi a capului producându-i leziuni care au condus la deces.
Inculpatul avea domiciliul stabil în comuna Tâmâşeni, judeţul Neamţ, dar trăia de aproximativ doi ani în comuna Coteşti, asigurându-şi existenţa din munci necalificate. Trăia în concubinaj cu numita V.A. şi locuia pe la diferiţi cetăţeni printre care şi la R.M.
La un moment dat acesta nu i-a mai permis accesul în locuinţa sa şi chiar a avut un conflict cu inculpatul fiind şi lovit.
Apoi s-a refugiat la domiciliul victimei OG de 53 de ani despărţit şi divorţat de soţia sa, în a cărui locuinţă primea deseori bărbaţi, consăteni cu care consuma băuturi alcoolice.
Aşa se explică de ce în seara faptei în domiciliul victimei se afla R.M. şi M.S. în stare de ebrietate.
Căutându-l pe R.M. în domiciliul victimei, inculpatul, care se afla sub influenţa alcoolului a început din nou să producă scandal din care cauză victima l-a invitat să plece şi a ieşit cu el în curte.
Din cauza refuzului de a părăsi curtea între cei doi s-a declanşat o ceartă fiind auzită de fiul victimei O.M. care se afla într-o altă cameră. Când a ieşit în curte a văzut pe inculpat cum lovea şi a încercat să-l despartă fiind lovit cu cuţitul de inculpat în zona feţei şi a omoplatului.
Din cauza întunericului nu a putut vedea dacă tatăl său fusese lovit şi a părăsit curtea pentru a cere ajutorul vecinului său, martorul S.D.
Acesta l-a transportat imediat la dispensar. De abia după ce partea vătămată O.M. a anunţat ambulanţa şi a revenit să-l ia şi pe tatăl său a constatat că decedase de faţă fiind şi martorul S.A.
După aceste constatări au fost anunţate organele de poliţie care au declanşat cercetările.
Inculpatul a părăsit imediat locul faptei.
Inculpatul s-a apărat, arătând că a lovit victima OG deoarece, când a intrat în domiciliul acestuia cei care se aflau în camera unde a intrat a început să-l lovească şi atunci s-a apărat.
Instanţa a reţinut că probele dovedesc o altă situaţie şi anume că nici unul din cei prezenţi nu au început scandalul, inculpatul fiind cel care se manifesta violent şi a fost condus în curte de victime. În camera respectivă nu s-a desfăşurat nici un conflict cu loviri. Din cauza temerii, cei doi martori R.M. şi M.S. fiind sub influenţa alcoolului nici nu au ieşit din cameră şi nici n-au văzut scena conflictului din curte. Din cauza orei avansate, ei au adormit fiind treziţi de lucrătorii de poliţie după ce s-a constatat decesul victimei.
Inculpatul a recunoscut însă că a lovit cu un cuţit luat din camera unde a intrat şi unde a început conflictul, iar această situaţie este confirmată de actele de constatare medico-legale care precizează că victima OG prezintă un traumatism cranio-cerebral.
Topografia şi morfologia leziunilor cranio-cerebrale şi forma plăgilor tăiate şi înţepate pledează pentru lovituri repetate cu corp înţepător, tăietor în zona capului care a condus la scurt timp la deces. Loviturile au fost aplicate cu o mare intensitate în zona vitală, craniu, cu un obiect apt de a produce moartea.
În aceleaşi împrejurări, inculpatul a lovit pe partea vătămată O.M., creându-i o plagă tăiată în zona unghiului mandibular stâng, regiunea scapulară stângă cât şi în zona omoplatului drept.
Leziunile au interesat organe vitale şi au fost produse tot cu acelaşi obiect tăietor-înţepător deşi au fost vindecabile într-un număr relativ mic de zile de îngrijiri medicale, 8-9 zile.
Încadrarea juridică a ambelor fapte însă vizează valoarea supremă apărată de legea penală şi anume viaţa persoanei, astfel că aceasta este de omor având ca victimă pe OG şi de tentativă de omor pe partea vătămată O.M., prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 20 C. pen., cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, ambele infracţiuni vizând viaţa persoanei, precum şi faptul că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală având infracţiuni comise atât în faza minoratului, cât şi după ce a devenit major, fiind în stare de recidivă faţă de condamnarea anterioară de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1558/2003 a Judecătoriei Focşani, cu suspendare sub supraveghere care în condiţiile art. 864 C. pen., va fi revocată şi adăugată pedepsei rezultante pentru cele două fapte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât nu s-a reţinut că a comis fapte în stare de legitimă apărare deşi probele evidenţiau această împrejurare. Solicită reducerea cuantumului pedepselor aplicate, întrucât sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 231 din 23 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 17 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Vrancea.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate în apel.
Recursul este nefondat.
Examinând actele medicale şi restul probatoriului administrat în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, se reţine că, instanţele le-au evaluat corect. Astfel, situaţia de fapt este corespunzătoare activităţii infracţionale efectiv desfăşurată de recurent, iar încadrarea juridică dată celor două fapte penale, este cea legală.
Întreg materialul probator, nu dovedeşte după cum susţine recurentul că, lovirea victimelor, OG (ce a decedat) şi O.M. (ce a fost salvată), s-ar fi datorat stării de provocare şi nici în condiţiile legitimei apărări, inculpatul fiind cel ce a început conflictul, cel ce s-a comportat agresiv şi pentru care motiv a şi fost scos în curte, de victime.
Corect s-a mai stabilit că firea inculpatului de om certăreţ, bătăuş şi foarte irascibil, l-a adus şi în situaţia de a nu mai fi găzduit de victime, precum şi de martorul R.M.
Împrejurările concrete în care inculpatul, intră în casa victimelor, seara, sub influenţa alcoolului fiind, provoacă scandalul cu cei găsiţi în locuinţă şi apoi tot el, luând cuţitul din acea încăpere, aplică lovituri repetate în zona capului victimei OG, ce a decedat datorită traumatismului cranio-cerebral, justifică întru-totul încadrarea juridică prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi fără a se dovedi vreo circumstanţă atenuantă din cele invocate, ci doar circumstanţa agravantă privitoare la persoana inculpatului recidivist.
Cu privire la cea de a doua victimă şi anume O.M. (fiul primei părţi vătămate) ce a intervenit în ajutorul tatălui său şi pe care a lovit-o cu acelaşi cuţit, în zone de asemenea vitale, cum e faţa şi omoplatul, de asemeni, nu se dovedeşte că l-ar fi provocat sau atacat în vreun fel, pe inculpat, aşa încât şi această apărare a sa, va fi înlăturată, ca nefondată.
Trecând la verificarea motivului ce vizează, reducerea pedepselor, de 16 ani închisoare şi respectiv 7 ani închisoare precum şi a celei rezultante, de 16 ani închisoare, se reţine că nu este întemeiat.
Pe de altă parte, atât sancţiunile, precum şi rezultanta (ce nu cuprinde nici un spor) se constată că, sunt orientate spre limita medie a textelor ce încriminează faptele comise.
Pe de altă parte, inculpatul nu a avut o conduită sinceră şi după cum s-a arătat în cele de mai sus, se află şi în stare de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., respectiv după o condamnare de 2 ani închisoare fără de executare prin privare de libertate ci, cu suspendare sub supraveghere (aplicată prin sentinţa penală nr. 1558 din 27 iunie 2003 a Judecătoriei Focşani) şi cu toată această şansă ce i s-a acordat, a ajuns ca în termenul de încercare, să comită, noi fapte penale şi anume infracţiunile ce fac obiectul dosarului de faţă. Ca drept urmare, prin aplicarea art. 864 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere şi s-au adăugat la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, cei 2 ani şi numai astfel s-a ajuns să execute 18 ani închisoare.
Faţă de aceste elemente de fapt, dar şi în raport de datele ce caracterizează persoana recurentului, pedeapsa aplicată nu poate fi apreciată, ca excesivă.
Ca atare, recursul declarat de inculpat, va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 231 din 23 aprilie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22 noiembrie 2003 la 9 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3899/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3902/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
