ICCJ. Decizia nr. 3905/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3905/2004
Dosar nr. 3236/2004
Şedinţa publică din 9 iulie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 50 din 16 martie 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul B.G., după cum urmează:
În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare.
În baza art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare.
În baza art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 864 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău şi executarea alături de pedeapsa de 9 ani, în total inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa de executat, timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 16 ianuarie 2004, la zi.
În soluţionarea laturii civile, inculpatul a fost obligat la 8.140.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată constituită parte civilă A.A. şi s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate S.S. a fost acoperit.
În final, inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezintă onorariu de avocat, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 64/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.G., născut la 7 iunie 1981 în Buzău, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, furt calificat şi violare de domiciliu, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de acuzare că, în luna august 2003, inculpatul B.G. a cunoscut-o pe D.M., cu care a intrat în relaţii de concubinaj, locuind iniţial în Buzău în locuinţe închiriate, întreţinându-se din veniturile pe care inculpatul le realiza ca muncitor la S.C. T. S.A. Buzău.
Începând cu data de 18 decembrie 2003, inculpatul şi concubina sa s-au stabilit în comuna Scorţoasa, sat Balta Tocila, la domiciliul numitei A.I., şi s-au întreţinut din banii obţinuţi prin prestarea unor munci ocazionale.
În seara de 21 decembrie 2003, în jurul orei 22,00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul i-a propus concubinei să-l însoţească la locuinţa lui A.A. din satul Balta Tocila, sub pretextul că are de recuperat o datorie de la acesta. Ambii au pătruns în curtea părţii vătămate, în vârstă de 78 ani şi care locuieşte singură şi în timp ce D.M. a rămas să-l aştepte afară, inculpatul a mers într-un şopron, unde s-a mânjit cu funingine pe faţă pentru a nu fi recunoscut, iar apoi a pătruns pe uşa neasigurată într-o bucătărie anexă în care se afla partea vătămată. Inculpatul l-a ameninţat cu cuţitul pe care îl luase din locuinţa martorei A.I., l-a prins de gât pe bătrân şi l-a trântit, cerându-i banii, în aceste condiţii partea vătămată i-a dat suma de 40.000 lei. Inculpatul a continuat să-l ameninţe, cerându-i restul de bani şi cheia, de acces în celelalte camere ale imobilului. Nu a găsit bunuri care să-l intereseze, dar a tăiat cablul telefonului pentru a împiedica partea vătămată să-l folosească. A revenit în bucătărie, unde a găsit sub saltea pormoneul cu suma de 6.650.000 lei, pe care partea vătămată îl ascunsese în timp ce inculpatul scotocea prin celelalte camere.
A părăsit imobilul şi a blocat uşa cu lanţul montat pe exterior, apoi s-a deplasat în curtea din spate, de unde a luat două curci.
Ca urmare a violenţelor exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 9–10 zile îngrijiri medicale.
În seara de 10 ianuarie 2004, inculpatul a mers din nou la locuinţa lui A.A., a intrat pe poarta din spatele imobilului, care era legată cu sârmă şi dintr-un coteţ a sustras şase păsări.
De asemenea, în noaptea de 15 ianuarie 2004, inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părţii vătămate S.S. şi a sustras 14 păsări în valoare de 3.000.000 lei.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, respectiv plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 21 decembrie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate A.A., mascat, şi a sustras prin violenţă şi ameninţare cu cuţitul, suma de 6.650.000 lei şi două curci.
În seara de 10 ianuarie 2004, inculpatul a mers din nou la locuinţa părţii vătămate A.A., a intrat pe poarta din spatele casei, care era asigurată cu sârmă şi dintr-un coteţ a sustras şase păsări în valoare de 1.000.000 lei.
În noaptea de 15 ianuarie 2004, inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea părţii vătămate S.S. şi a sustras 14 păsări în valoare de 3.000.000 lei.
În raport de situaţia de fapt stabilită, instanţa de fond a reţinut că faptele săvârşite de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie, furt calificat şi violare de domiciliu, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., şi art. 208 – art. 209 lit. g) şi i) C. pen., texte de lege, în baza cărora a dispus condamnarea inculpatului.
De asemenea, s-a reţinut la încadrarea juridică a faptelor starea de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin sentinţa penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău, inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe o durată de 7 ani, pentru comiterea mai multor fapte de furt, iar infracţiunile din cauza de faţă au fost comise în termenul de încercare.
La individualizarea pedepsei, prima instanţă a reţinut gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care s-au săvârşit, respectiv asupra unor persoane în vârstă, aflate în imposibilitatea de a reacţiona, cu consecinţa inducerii în rândul comunităţii a unui sentiment de insecuritate şi persoana făptuitorului care nu se află la prima încălcare a legii penale, aplicând pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, 4 ani închisoare pentru furt, 4 ani închisoare, pentru violare de domiciliu şi 5 ani închisoare, pentru ultima faptă de furt, apreciate ca fiind corespunzătoare atât pentru reeducarea inculpatului, cât şi pentru realizarea scopului preventiv educativ.
Reţinând că faptele au fost comise înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea acestora, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare.
În baza art. 864 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău şi executarea acesteia alături de pedeapsa de 9 ani, în total inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În latură civilă, s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate S.S. a fost acoperit prin restituire, iar în baza art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 8.140.000 lei despăgubiri civile către partea vătămată, constituită parte civilă A.A.
Împotriva sentinţei penale nr. 50 din 16 martie 2004, au declarat apel, în termen legal, partea civilă A.A. şi inculpatul, criticând soluţia pronunţată de nelegalitate şi netemeinicie.
Apelantul, parte civilă A.A. a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul modului de soluţionare al laturii civile, susţinând că, inculpatul trebuia obligat la despăgubiri civile în cuantum de 8.500.000 lei, întrucât, cu ocazia comiterii infracţiunii de tâlhărie asupra sa, acesta i-a tăiat şi cablul telefonic.
De asemenea, apelantul a arătat că, inculpatul a fost însoţit şi de alte persoane, în seara zilei de 21 decembrie 2003, şi împreună cu acestea a comis infracţiunea de tâlhărie însă, organele de urmărire penală au efectuat cercetări numai faţă de acesta, solicitând tragerea la răspundere penală şi a celorlalţi făptuitori.
Pentru motivele invocate, partea civilă a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Apelantul, inculpat a criticat sentinţa pronunţată de netemeinicie, susţinând că pedeapsa aplicată este mult prea aspră în raport de circumstanţele reale şi personale, arătând că, a recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, pe care le-a regretat, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei către minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 205 din 10 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă A.A. şi inculpatul B.G., deţinut în Penitenciarul Ploieşti, împotriva sentinţei penale nr. 50 din 16 martie 2004 a Tribunalului Buzău.
Nemulţumit şi de această hotărâre în termenul legal, a formulat recurs inculpatul B.G., solicitând a se reduce pedeapsa, fiind în vârstă doar de 23 ani şi putându-se reeduca şi prin executarea unei pedepse mai mici.
Recursul este nefondat.
Examinându-se hotărârile atacate în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se reţine că, probatoriul administrat a fost corect evaluat, încadrarea juridică dată faptelor săvârşite fiind cea legală, iar pedepsele aplicate sunt la limita medie faţă de prevederile textelor de încriminare.
Apoi, pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, se constată că, nu cuprinde nici un spor de sancţiune, cum era posibil şi legal, dar nu obligatoriu, faţă de multitudinea infracţiunilor comise în concurs real.
Aceasta se va reţine şi în raport de caracterizarea inculpatului şi care deşi este tânăr, este recidivist şi după ce în antecedentele sale penale se află o condamnare de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 422 din 26 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău, cu suspendare sub supraveghere, nu s-a corijat.
Cum, faptele reţinute în prezenta cauză, s-au săvârşit în termenul legal de încercare a pedepsei susmenţionate, tot legal s-a dispus, revocarea suspendării sub supraveghere şi astfel sancţiunea anterioară de 3 ani închisoare, în baza art. 864 C. pen., s-a adăogat la pedeapsa rezultantă, de 9 ani închisoare şi în aceste condiţii, recurentul a ajuns să execute 12 ani de închisoare.
Aşa fiind, pedepsele aplicate inculpatului recurent, nu numai că nu se impun a fi reduse faţă de gravitatea şi multitudinea infracţiunilor săvârşite dar trebuie subliniat că, nu sunt decât la limita medie a textelor de încriminare deşi este şi recidivist.
Ca atare, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 205 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 ianuarie 2004 la 9 iulie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3902/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3906/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
