ICCJ. Decizia nr. 3942/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3942/2004
Dosar nr. 3269/2004
Şedinţa publică din 13 iulie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97 din 6 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 883/2004,Tribunalul Teleorman, secţia penală, a condamnat pe inculpatul M.I.I. la 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestului preventiv începând de la data de 23 februarie 2004 la zi, menţinându-se starea de arest.
S-a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în ziua de 22 februarie 2004, inculpatul a lovit de mai multe ori cu un cuţit pe concubina sa B.D.V., cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.
Prin Decizia penală nr. 174/ A din 11 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I.I.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, solicitând, în principal, achitarea sa, întrucât s-a aflat în stare de legitimă apărare. În subsidiar, a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei, invocând cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Înalta Curte constată, în raport cu probele administrate în cauză, că recursul declarat de inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele argumente:
Sub aspectul reţinerii stării de legitimă apărare prevăzută de art. 44 C. pen., Înalta Curte observă că în nici o declaraţie dată de inculpat, precum şi în apărările făcute în instanţele de fond şi de apel, nu s-a invocat această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. Dimpotrivă, inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că inculpatul s-a manifestat violent şi anterior săvârşirii faptei, având viciul beţiei.
Prin urmare, acest motiv de recurs care nu a fost susţinut şi, evident, nici dovedit, de inculpat nu poate fi avut în vedere de Înalta Curte. Cazul a fost invocat doar de apărarea inculpatului, în recurs, fără a exista probe în acest sens.
Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. C. proc. pen. (aplicarea unor pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)), Înalta Curte constată, de asemenea netemeinicia recursului pentru argumentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ambele instanţe (de fond şi de apel) au avut în vedere toate aceste criterii generale de individualizare, respectiv gradul avansat de pericol social al faptei săvârşite de inculpatul recurent (suprimarea intenţionată a vieţii unei persoane), persoana acestuia, infractor fără antecedente penale, şi au aplicat acestuia o pedeapsă corespunzătoare.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, reţinând că nu sunt aplicabile prevederile art. 44 C. pen. şi că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 23 februarie 2004 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.I. împotriva deciziei penale nr. 357/ A din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 februarie 2004 la 13 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3933/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 395/2004. Penal → |
|---|
