ICCJ. Decizia nr. 395/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 395/2004
Dosar nr. 5405/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 509 din 1 august 2003, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul G.Şt. la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativa de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Totodată inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.C. suma de 13.100.000 lei reprezentând despăgubiri civile, 10.000.000 lei daune morale şi 6.703.179 lei cheltuieli judiciare.
A fost computată durata arestării preventive şi inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că:
Inculpatul şi victima locuiesc în aceiaşi comună şi relaţiile dintre ei au fost tensionate ca urmare a frecventelor certuri survenite în urma modului de folosire a unei fântâni comune.
În seara zilei de 26 octombrie 2002, partea civilă în timp ce se întorcea acasă, în apropierea locuinţei sale a fost acostată de inculpat ce se deplasa la un teren de al său cultivat cu varză şi care, profitând de întuneric şi de faptul că în acea zonă nu erau alte persoane, fără să fie provocat, a doborât-o în şanţul uliţei şi a lovit-o de mai multe ori cu un cuţit şi cu furca în regiunea abdominală.
După comiterea faptei inculpatul a fugit, iar partea civilă S.C. s-a târât până la poarta unui vecin pentru a-i cere ajutor.
Victima pierzându-şi cunoştinţa şi starea sănătăţii agravându-se, a fost internată la spital cu diagnosticul plagă înjunghiată penetrantă, abdominală, plăgi multiple de intestin subţire, transfixiante, plăgi transfixiante de colon signoid şi mezosignoid, şoc hemoragic .
Potrivit raportului de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, victima a prezentat leziuni traumatice ce au fost produse prin lovire cu un corp dur şi unul tăietor-înţepător, posibil cuţit, care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
Împotriva acestei soluţii inculpatul şi partea civilă S.C. au declarat apeluri, care prin Decizia nr. 489 din 27 octombrie 2003 au fost respinse.
Partea civilă şi inculpatul au declarat recurs.
Prima a criticat hotărârile sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, în sensul că în mod greşit instanţele nu i-au acordat daune morale în valoare de 80.000.000 lei, suma acordată de 10.000.000 lei neacoperind prejudiciul moral suferit în urma săvârşirii infracţiunii de către inculpat.
În recursul său, inculpatul prin apărător, a susţinut că hotărârile nu sunt temeinice în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, deoarece instanţele nu au reţinut în favoarea recurentului circumstanţa legală atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi nici alte circumstanţe atenuante personale (lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretul manifestat faţă de comiterea faptei).
În consecinţă, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 80.000.000 lei, iar inculpatul a cerut reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reţinerii circumstanţei legale atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., sau a celor menţionate în art. 74 C. pen.
Recursul părţii civile este fondat.
Astfel, din probele administrate rezultă cu certitudine că în urma agresiunii provocate de inculpat, partea civilă a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 40-45 zile îngrijiri medicale.
Este evident că în urma agresiunii şi leziunilor grave, victima a avut mari suferinţe şi privaţiuni.
La toate acestea se adaugă şi starea de disconfort pe care o va avea şi în continuare ca urmare a sechelelor ce însoţesc asemenea politraumatisme grave, ceea ce impune concluzia că suma de 10.000.000 lei la care inculpatul a fost obligat să i-o plătească victimei cu titlu de daune morale nu este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit.
Faţă de această situaţie, instanţa urmează să majoreze cuantumul daunelor morale la plata unei sume care să reprezinte un echivalent al prejudiciilor suferite sub aspectele sus-menţionate.
Totodată inculpatul va fi obligat să-i restituie părţii civile şi cheltuielile judiciare constând în onorariul apărătorului ales.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Analizând probele din dosar care au fost complet administrate şi corect interpretate nu rezultă că victima prin modul ei de comportare l-a provocat pe inculpat, astfel încât susţinerea apărătorului că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., nu este întemeiată şi instanţa o respinge ca atare.
Pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului. Sub acest aspect este de relevat împrejurarea că instanţele au ţinut seama, pe lângă pericolul social sporit al faptei şi de datele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale şi a recunoscut şi regretat comiterea faptei.
Aşa cum a fost stabilită, ca urmare a respectării cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), există garanţia că scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen., va fi realizat.
În consecinţă recursul declarat de partea civilă va fi admis, casate hotărârile pronunţate numai sub aspectul rezolvării laturii civile a procesului penal şi majorat cuantumul despăgubirilor morale.
Pentru considerentele mai sus-arătate, recursul inculpatului va fi respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata detenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă S.C. împotriva deciziei nr. 489 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul G.Şt.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 509 din 1 august 2003 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părţii civile, pe care le majorează de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.
Respinge recursul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi decizii.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.400.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, iar părţii civile S.C. 2.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3942/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3950/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
