ICCJ. Decizia nr. 3947/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3947/2004
Dosar nr. 3279/2004
Şedinţa publică din 13 iulie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 24 din 10 februarie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus confiscarea unui satâr, corp delict.
A fost admisă cererea părţii civile E.N., inculpatul fiind obligat la 50 milioane lei daune morale.
A mai fost obligat inculpatul şi la plata sumei de 3.273.426 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Slatina, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 26 septembrie 2002, partea vătămată E.N. a mers la domiciliul verişorului său, martorul S.C., acesta amenajând un cort în curte, unde urma să se organizeze o nuntă.
La un moment dat, în cort au sosit fraţii D., respectiv, inculpatul D.P. şi fratele său D.M., însoţiţi de martorul G.I., toţi trei fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
Cei trei au fost invitaţi în cort să servească câte ceva de mâncare, cât şi de băutură.
Între inculpat şi martorul G.I. s-a iscat o altercaţie legată de faptul că inculpatul insista ca martorul să-l însoţească în oraş.
La refuzul martorului, inculpatul a început să-l îmbrâncească, fapt ce l-a determinat pe S.C., cât şi pe partea vătămată E.N., să intervină, solicitându-le celor doi antrenaţi în incident să plece acasă.
Ca reacţie la poziţia celor doi, inculpatul D.P. a mers în curtea sa, de unde a revenit cu o spărtură de BCA pe care a aruncat-o în direcţia părţii vătămate E.N., însă obiectul respectiv a lovit pe G.I., acesta din urmă, căzând la pământ.
În timp ce partea vătămată se afla aplecată asupra persoanei căzută, în vederea acordării ajutorului, inculpatul s-a deplasat din nou în curtea sa, de unde a revenit cu un par, cu care a încercat să-l lovească pe E.N., dar lovitura a fost receptată de martorul D.A., care s-a interpus între cei doi.
Inculpatul a plecat din nou la domiciliul său, de unde s-a întors înarmat cu un satâr încercând să lovească pe partea vătămată în zona capului. Descifrând intenţia inculpatului, partea vătămată şi-a ferit capul, ridicând palma stângă deasupra capului, fiind lovit cu satârul între police şi arătătorul de la mâna stângă.
Inculpatul nu a exercitat decât o singură lovitură pentru că au intervenit mai multe persoane, care i-au acordat îngrijiri medicale până la venirea salvării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea sub aspectul încadrării juridice a faptei şi al cuantumului pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 214 din 29 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis apelul inculpatului şi făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în favoarea inculpatului s-a redus pedeapsa aplicată acestuia la 4 ani şi 6 luni închisoare, fiind menţinută pedeapsa complementară şi restul dispoziţiilor hotărârii.
În termen legal împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o în ce priveşte pedeapsa aplicată, solicitând reducerea ei.
Critica urmează a fi examinată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., neconstatându-se însă motive de casare.
Instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepsei, reţinând în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 – art. 76 C. pen.
Efectul circumstanţelor judiciare atenuante personale a constat în reducerea pedepsei, prin coborârea ei, cu mult, sub limita minimă legală, respectiv de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În acest context, nu mai subzistă alte motive care să justifice o nouă reducere a pedepsei până la limita impusă prin art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Cum în cauză pedeapsa, astfel stabilită, reflectă atât pericolul social al faptei comise, dar şi al făptuitorului şi în acelaşi timp respectă dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), critica formulată este neîntemeiată urmând a fi respinsă, ca atare.
Acestea sunt consideraţiile, de fapt şi de drept, care conduc la respingerea recursului declarat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată perioada executată de inculpat în arest preventiv.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 214 din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 aprilie 2003 la 13 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3945/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3948/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
