ICCJ. Decizia nr. 3948/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3948/2004
Dosar nr. 3308/2004
Şedinţa publică din 13 iulie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 5 martie 2004, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul C.C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata arestării preventive a acestuia, începând cu data de 28 octombrie 2003 şi până la data pronunţării sentinţei, respectiv 5 martie 2003.
A luat act că părţile vătămate T.G.A. şi Spitalul Judeţean Focşani nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 700.000 lei, plus dobânda legală aferentă sumei, către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea şi în sumă de 10.474.548 lei, plus dobânda aferentă acestei sume, către C.A.S. Vrancea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 24 octombrie 2003, în incinta unui chioşc unde consumase băuturi alcoolice, inculpatul C.C.G., aflat în stare de ebrietate, i-a aplicat o lovitură cu un briceag în abdomen părţii vătămate T.G.A., care îi ceruse să se îndepărteze din acel loc, întrucât avea un comportament necivilizat, deranjându-i pe ceilalţi consumatori.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile părţii vătămate T.G.A., foaia de observaţie clinică generală a părţii vătămate eliberată de Spitalul Judeţean Focşani, raportul de expertiză medico – legală, procesul verbal de identificare a inculpatului, declaraţiile martorilor T.G., R.V., C.C., C.M., M.A.C., C.F., precum şi declaraţiile inculpatului.
Audiat în timpul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul C.C.G. a recunoscut săvârşirea faptei, cu precizarea că beat fiind, a fost îmbrâncit de partea vătămată şi a reacţionat lovind cu cuţitul.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 273/ A din 10 mai 2004 a admis apelul declarat de inculpatul C.C.G. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 5 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Vrancea.
A desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a reţinut în favoarea inculpatului, la încadrarea juridică a faptei, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., cu raportare la art. 76 alin. (2) C. pen. şi a redus cuantumul pedepsei aplicate de la 7 ani şi 6 luni închisoare, la 4 ani şi 8 luni închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv a inculpatului de la 28 octombrie 2003 la zi, respectiv 10 mai 2004.
Împotriva acestei decizii, inculpatul C.C.G. a declarat recurs solicitând, în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativa la infracţiunea de omor calificat în cea prevăzută de art. 182 C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante, având în vedere că a fost o faptă spontană şi că a lovit partea vătămată încercând să se apere, lipsindu-i astfel intenţia de a atenta la viaţa victimei, într-un prim subsidiar a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută, iar pedeapsa just individualizată.
Astfel, cât priveşte săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, reţinută în sarcina inculpatului C.C.G., se constată că fapta inculpatului de a lovi victima ce se afla într-un loc public, cu un briceag şi cu mare intensitate, într-o zonă vitală a corpului uman, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, rezultatul letal neproducându-se datorită îngrijirilor medicale de specialitate, de care acesta a beneficiat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Nu poate fi primită, de asemenea, nici susţinerea inculpatului, în sensul că a săvârşit fapta în stare de provocare, întrucât această apărare infirmată de declaraţiile martorilor în care se arată că partea vătămată a fost determinată de comportamentul necivilizat al inculpatului să intervină pentru a-l îndepărta din localul unde se afla.
Deci, atitudinea părţii vătămate era pe deplin justificată şi nu periclita cu nimic siguranţa fizică a inculpatului, de natură a provoca o asemenea reacţie violentă din partea acestuia.
În concluzie, inculpatul nu a acţionat sub imperiul vreunei tulburări puternice sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită, ci a acţionat pur şi simplu în continuarea atitudinii agresive şi necivilizate pe care o exprima anterior intervenţiei părţii vătămate.
Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate, Curtea constată că instanţa de control judiciar a dat deja dovadă de clemenţă în acest sens, reducând pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani şi 8 luni închisoare, reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., pedeapsă care se înscrie în limitele legale sancţionatoare, fiind stabilită cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar pe de altă parte poate realiza eficient scopurile prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen., astfel încât nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.G. împotriva deciziei penale nr. 273/ A din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 13 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3947/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3949/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
