ICCJ. Decizia nr. 3943/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3943/2004
Dosar nr. 3278/2004
Şedinţa publică din 13 iulie 2004
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 17 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, inculpatul B.A. a fost condamnat la:
- 20 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a confiscat în baza art. 118 lit. b) C. pen., o sapă, corp delict.
Inculpatul a fost obligat la 16 milioane despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu înhumarea victimei, către partea civilă B.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi victima au locuit în cătunul Orbeni al satului Ţânţaru, Judeţul Mehedinţi.
Cu câţiva ani în urmă, fiica inculpatului s-a căsătorit cu fiul victimei, cei doi locuind în aceiaşi localitate, dar şi separat de părinţi.
Relaţiile dintre inculpat şi victimă erau tensionate, deoarece victima reproşa inculpatului că nu a dat zestre fiicei sale, care era leneşă şi întreţinea legături extraconjugale.
Din cauza unor asemeni discuţii, în anul 2002, victima a lovit pe inculpat cu o măciucă în cap, dar ulterior s-au împăcat.
În seara de 2 iunie 2003, inculpatul şi fiul său se întorceau de la muncă, când s-au întâlnit cu victima care s-a referit injurios la adresa fiicei şi chiar a inculpatului.
Cum victima continua să înjure şi după ce s-a despărţit de cei doi, inculpatul s-a înarmat cu o sapă şi a plecat în urmărirea victimei.
Când a ajuns din urmă victima, inculpatul a lovit-o cu coada sapei peste spate, peste piept, peste braţe şi în zona gâtului de mai multe ori, zgomotele produse de lovituri fiind auzite şi de fiul său.
Inculpatul a revenit la căruţă folosind o scurtătură dintr-un lan de porumb şi nu i-a spus nimic fiului său.
În dimineaţa zilei următoare, într-un şanţ al uliţei ce ducea spre casa sa a fost găsit cadavrul victimei B.G. care era aşezat cu faţa în sus şi picioarele orientate spre intersecţia celor două uliţe (unde se întâlnise cu inculpatul) având pe faţă, braţe, haine şi în buzunare noroi deoarece în noaptea precedentă plouase torenţial.
În urma autopsiei efectuate s-a constatat că victima prezenta o fractură deschisă la nivelul humerusului drept, multiple echimoze şi excoriaţii pe corp; la examenul intern a fost descoperită o fractură sternală, fracturi costale multiple, hemoperitoneu, plagă contuză hepatică, fisuri renale şi hematom retroperitoneal.
Din raportul medico – legal a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei externe şi interne consecinţă a politraumatismului cu traumatism cranian, cervical, toracic; leziunile descrise au fost produse cu un corp dur.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care a cerut achitarea, întrucât nu este autorul omorului.
Prin Decizia penală nr. 231 din 10 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a reţinut că declaraţiile iniţiale ale inculpatului se coroborează cu restul probatoriului şi conduce la concluzia că autorul infracţiunii este inculpatul.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a susţinut că soluţia de condamnare pentru omor calificat este consecinţa unei grave erori de fapt: a cerut achitarea întrucât nu este autorul faptei.
Curtea va examina critica formulată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar hotărârile recurate nu pot fi supuse casării pentru considerentele ce urmează:
Recurentul inculpat a susţinut că, deşi nu a recunoscut comiterea faptei, instanţele au dispus condamnarea sa, soluţia fiind consecinţa unei grave erori de fapt.
Inculpatul ignoră însă restul probatoriului administrat şi chiar declaraţiile sale iniţiale prin care a descris condiţiile în care a început şi desfăşurat activitatea infracţională, mobilul acesteia, traseul urmat anterior şi ulterior comiterii infracţiunii spre locul şi de la locul faptei. În sensul celor arătate pot fi amintite declaraţiile şi poziţia procesuală a inculpatului, în prezenţa martorilor asistenţi, cu ocazia reconstituirii faptei, precum şi declaraţiile olografe din 6 iunie 2003 şi cea din 7 iunie 2003 dată în prezenţa apărătorului său.
Chiar dacă la 24 iulie 2003, recurentul fără nici o justificare a retractat declaraţiile de până atunci, nu se poate discuta în speţă despre o gravă eroare de fapt, pe de o parte, pentru că această retractare este nejustificată, iar pe de altă parte, pentru că în contextul probator administrat rămâne fără relevanţă juridică.
Audiat în prezenţa mamei sale, B.I. care a confirmat susţinerile sale, B.L.V., însoţindu-l pe inculpat în ziua de 2 iunie 2003, fără a percepe în mod nemijlocit agresionarea victimei, a descris momentul şi locul în care cei doi s-au întâlnit, discuţia purtată, indicând traseul urmat de inculpat, având asupra sa o sapă, spre locul faptei şi dinspre acest loc auzind o lovitură înfundată presupunând că inculpatul lovea victima.
Acelaşi martor confirmă recunoaşterea de către inculpat a agresionării victimei, pe care a lovit-o repetat cu sapa peste corp, arătând cu ocazia reconstituirii modalitatea concretă în care a acţionat.
Osebit de declaraţiile martorilor OG, B.G., P.C. care prezenţi la reconstituire au văzut, nemijlocit, cum inculpatul a prezentat lovirea victimei repetat şi zonele lovite, sunt concluziile raportului medico – legal care stabilise cauza morţii victimei datorită numeroaselor traumatisme cranian, cervical, toracic, abdominal.
Şi nu în ultimul rând trebuiesc amintite probele ce au rezultat în urma noii cercetări a locului faptei care stabilesc existenţa a două cărări de urme plantare de încălţăminte cu motive florale asemănătoare, una de sosire spre uliţă, alta de plecare de aici, ambele cărări conducând înspre uliţa pe care se face accesul la locuinţa inculpatului B.A.
Pe de altă parte, fiul inculpatului, martorul B.L.V. a indicat locul pe unde inculpatul s-a întors la căruţă, respectiv, prin lanul de porumb şi printr-un lăstăriş, locul arătat fiind, corespunzător cărării de urme de încălţăminte ce pleacă din uliţa victimei spre drumul ce face accesul la locuinţa inculpatului.
Totodată la domiciliul său, martorul a predat organelor de urmărire penală o sapă şi o pereche de cizme de cauciuc de culoare închisă, mărimea 45, despre care a susţinut că au fost folosite de către inculpat în seara de 2 iunie 2003.
Astfel, prin procesul verbal s-a constatat că, în urma operaţiunii de comparare a tălpilor de la cizmele folosite de inculpat cu urmele plantare fotografiate, în acest cadru, pe solul din terenul cultivat cu porumb, din apropierea locului unde a fost descoperit cadavrul, există elemente de asemănare din punct de vedere al dimensiunilor şi formelor profilelor.
Ori, în prezenţa acestui material probator nu se poate discuta despre o eroare gravă de fapt chiar dacă atitudinea procesuală a recurentului nesinceră şi oscilantă pe parcursul procesului penal.
Aşa fiind, se constată a fi realizate în totalitate elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă pentru care în mod legal instanţele au pronunţat o soluţie de condamnare împotriva inculpatului.
Examinând şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., hotărârile recurate nu se constată motive de casare, astfel încât, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată timpul executat în arest preventiv.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 231 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 iunie 2003 la 13 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3938/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3944/2004. Penal. Recurs. Strămutare → |
|---|
