ICCJ. Decizia nr. 3951/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3951/2004
Dosar nr. 3486/2004
Şedinţa publică din 13 iulie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 21 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul O.V. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 358 din 6 august 2001 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă la 17 septembrie 2001, prin neapelare.
S-au contopit aceste pedepse şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În fapt, s-a reţinut că inculpatul, împreună cu altă persoană, în noaptea de 14 august 2000 au sustras, prin violenţă, bunuri din patrimoniul părţii vătămate B.E.D., căreia i-a produs şi leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a susţinut că nu a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii şi eventual poate fi condamnat doar pentru fapta de furt.
Prin Decizia penală nr. 126 din 1 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului cu motivarea că recurentul inculpat a fost identificat de partea vătămată, iar sustragerea bunurilor aparţinând părţii vătămate, s-a făcut folosind violenţa.
În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a formulat următoarele critici:
- nelegalitatea hotărârilor printr-o greşită calificare juridică a faptei care nu putea întruni decât elementele constitutive ale unei infracţiuni de furt;
- netemeinicia aceloraşi hotărâri prin cuantumul exagerat al pedepsei aplicate şi care a solicitat a fi redus.
Criticile formulate vor fi examinate, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat, pentru cele ce urmează.
Instanţele au reţinut, pe baza probelor administrate, o corectă stare de fapt, cât şi o încadrare juridică adecvată acestei stări, stabilind o pedeapsă cu respectarea legii.
Este evident, în raport de declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi că inculpatul, împreună cu o altă persoană, nu au sustras numai bunurile părţii vătămate, dar au folosit şi violenţa în scopul sustragerii, actele de violenţă exercitate împotriva acesteia producând leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-4 zile îngrijiri medicale (a se vedea raportul de expertiză medico-legală nr. 588/2000 emis de S.M.L. Jud. Tulcea).
În contextul în care, inculpatul a fost identificat ca fiind persoana care a lovit cu ranga pe partea vătămată (declaraţia martor P.A.C. şi partea vătămată B.E.D. şi procesele verbale) şi a participat, în aceste condiţii, la sustragerea bunurilor acesteia, fapta sa întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, aşa cum corect au reţinut instanţele, şi pentru care inculpatul a fost condamnat legal.
Deşi inculpatul are în antecedente o condamnare pentru o infracţiune de furt şi a manifestat o conduită procesuală nesinceră pe parcursul procesului, instanţele i-au aplicat şi respectiv, au menţinut o pedeapsă ce a fost stabilită la limita minimă legală.
În speţă, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub această limită, deoarece în favoarea inculpatului nu se constată împrejurări care să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Aşa fiind, criticile sunt nefondate şi cum nu se constată nici alte motive de casare, urmare a examinării din oficiu a hotărârilor recurate, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va computa perioada executată în arest preventiv.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.V. împotriva deciziei penale nr. 126/ P din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 ianuarie 2004 la 13 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3949/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3952/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs → |
|---|
