ICCJ. Decizia nr. 4078/2004. Penal. Art.211 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4078/2004
Dosar nr. 4339/2004
Şedinţa publică din 6 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa penală nr. 151 din 28 aprilie 2004 a condamnat, inculpatul V.N. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A revocat beneficiul judecării pentru restul de 653 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1936/2002 a Judecătoriei Bistriţa şi a dispus executarea alături de pedeapsa de 8 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul R.I. la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
A dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 7 februarie 2004 şi a menţinut starea de arest.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut pe baza probelor administrate că în noaptea de 6 februarie 2004, inculpaţii au pătruns în grajdul din incinta Mănăstirii Muşunoaiele din comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea, cu intenţia de a fura un cal şi fiind surprinşi de călugărul R.T., i-au aplicat cu o sapă şi un lanţ mai multe lovituri producându-i leziuni, care au necesitat 16-18 zile de, îngrijiri medicale, pentru vindecare.
După lovirea părţii vătămate au dezlegat calul şi au plecat înspre satul Pralea, jud. Bacău, cu intenţia de a-l vinde în târgul din Oneşti, însă pe drum animalul s-a smuls din legături şi s-a reîntors la mănăstire.
Împotriva sentinţei au declarat apel, parchetul şi inculpatul R.I.
Prin Decizia penală nr. 347 din 11 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de parchet şi a respins apelul declarat de inculpatul R.I.
Sentinţa a fost desfiinţată în parte şi prin completarea încadrării juridice a infracţiunii cu dispoziţiile art. 211 alin. (1) C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor de prima instanţă au fost majorate la 9 ani şi respectiv 8 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii, care au criticat-o ca netemeinică şi au solicitat casarea ei conform art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi reducerea pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele şi lucrările dosarului cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi vinovăţia inculpaţilor. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor în apel au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele fiind just individualizate. Săvârşirea faptei de tâlhărie de două persoane pe timp de noapte, prin folosirea violenţelor pentru a putea să-şi însuşească animalul prezintă un pericol social ridicat.
Având în vedere că inculpaţii sunt persoane fără ocupaţie şi că prin lovirea părţii vătămate, călugăr, care a încercat să apere avutul mănăstirii, acesta a suferit vătămări care au necesitat 18 zile de spitalizare, pedepsele situate sub jumătatea minimului special prevăzut de art. 211 alin. (2) C. pen., nu pot fi considerate excesive.
Aşa fiind, constatând că hotărârea recurată este legală şi temeinică, urmează ca în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 384 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv de la 7 februarie 2004 la 6 august 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.I. şi V.N. împotriva deciziei penale nr. 347/ A din 11 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 7 februarie 2004, la 6 august 2004.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4079/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs → |
|---|
