ICCJ. Decizia nr. 4050/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4050/2004
Dosar nr. 3577/2004
Şedinţa publică din 3 august 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 525 din 19 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 6371/2003,Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul D.M.N., din art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată la zi reţinerea şi arestarea preventivă începând de la 3 decembrie 2003 şi a fost menţinută arestarea preventivă conform art. 350 C. proc. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată G.M. în nume propriu şi în calitate de reprezentantă legală a minorului A.G.M., dispunându-se obligarea inculpatului la plata următoarelor sume: 25 milioane lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, contravaloarea în lei a 5.000 Euro, la data plăţii efective; 6,5 milioane lei reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirea minorului A.G.M. şi 10 milioane lei daune morale în favoarea minorului.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că la data de 24 noiembrie 2003, inculpatul D.M.N. împreună cu o persoană numită S. au intrat în apartamentul părţii vătămate G.M., în care se afla fiul acesteia A.G.M., şi prin exercitarea unor acte de violenţă asupra acestuia au sustras suma de 5.000 Euro, o cameră video, un mini radio şi alte bunuri. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 210 milioane lei. Inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.
Prin Decizia penală nr. 386/ a din 24 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menţinând arestarea preventivă a acestuia şi computând în continuare detenţia.
Curtea de Apel a reţinut că instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar, sub aspect civil, despăgubirile acordate au fost bine stabilite în raport cu probele administrate.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, invocând aceleaşi motive susţinute în apel, şi anume, greşita individualizare a pedepsei în raport cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14) şi aplicarea greşită a legii în modul de rezolvare a acţiunii civile (art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.).
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Referitor la individualizarea pedepsei, se reţine că ambele instanţe au ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), deoarece au avut în vedere atât gradul de pericol social deosebit al infracţiunii de tâlhărie comisă de inculpat (prin agresarea fizică a unui minor pe care îl cunoştea, pătrunderea în locuinţa acestuia însoţit de un alt infractor, sustragerea unor bunuri de valoare, parţial menţionate de minorul traumatizat), cât şi persoana inculpatului, infractor recidivist. Astfel, în raport cu aceste criterii, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare a fost bine individualizată.
Şi sub aspectul modului de rezolvare a acţiunii civile, hotărârile pronunţate de cele două instanţe au suport probator, respectiv, actele prezentate de partea vătămată G.M., declaraţia minorului, recunoaşterea parţială a inculpatului.
De asemenea, acordarea daunelor morale este justificată, minorul fiind traumatizat de violenţele exercitate asupra sa de inculpat şi însoţitorul său, precum şi de sustragerea bunurilor aparţinând mamei sale. Totodată, este corectă şi acordarea unor despăgubiri pentru îngrijirea minorului.
Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă durata arestării preventive începând de la 3 decembrie 2003 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.N. împotriva deciziei penale nr. 386/ A din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 decembrie 2003 la 3 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4048/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4073/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
