ICCJ. Decizia nr. 4343/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4343/2004
Dosar nr. 4224/2004
Şedinţa publică din 3 septembrie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 543 din 22 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1098/2004 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata I.D.
A fost obligată condamnata la plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnata I.D. care a susţinut că, în mod greşit i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situaţie dificilă, ce reclamă prezenţa sa la domiciliu.
Prin Decizia penală nr. 412/ A din 2 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1780/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata I.D.
A fost obligată apelanta-condamnată la plata sumei de 550.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnata I.D. care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1098/2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnata I.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 212/2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În motivarea cererii, condamnata a arătat că are o situaţie familială grea (părinţii decedaţi, iar de creşterea şi îngrijirea celor 3 copii minori ai săi se ocupă fratele ei care este bolnav), astfel că prezenţa sa la domiciliu este necesară pentru acordarea unui sprijin material.
Înalta Curte reţine că, legiuitorul a înţeles că, în situaţii deosebite, de natură a afecta grav şi irevocabil starea familiei condamnaţilor ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemenţă şi să permită revenirea temporară a condamnaţilor în sânul societăţii.
Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe, grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Legea nu stabileşte care sunt „împrejurările speciale" datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar putea produce consecinţe grave. Revine instanţei de judecată sarcina de a face aprecieri asupra temeiniciei cererii.
Rezultă aşadar că, în cauză trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă.
În speţă, faţă de susţinerile condamnatei s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din conţinutul căreia nu se desprinde iminenţa producerii consecinţelor grave la care se referă textul de lege, deoarece situaţia grea a familiei petentei nu este consecutivă privării acesteia de libertate, ci este cvasiperpetuă, astfel încât prezenţa pasageră a acesteia la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate influenţa în vreun mod starea familiei sale.
Concubinul petentei, respectiv C.J., fără ocupaţie, beneficiar al cantinei sociale, locuieşte împreună cu cei trei copii minori, în condiţii decente, într-un apartament compus din două camere, proprietate personală, nivelul de viaţă al acestora nefiind diferit de nivelul general de trai din perioada de tranziţie a familiilor din pătura săracă a populaţiei.
Faţă de aceste considerente, apreciind că cererea petentei nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurenta condamnată la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 274/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4345/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
