ICCJ. Decizia nr. 4384/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4384/2004
Dosar nr. 3030/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală, înregistrată sub nr. 159/ P din 5 septembrie 2003 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, J.I.S., a cerut trimiterea în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a numitului G.I., judecător la Judecătoria Marghita.
A susţinut că, în procesul civil, având ca obiect evacuarea numitului B.A.J., din apartamentul pe care l-a ocupat de la părinţii acestuia, cu clauză de uzufruct viager, doar în prezenţa acestora, judecătorul i-a respins acţiunea cu motivarea că nu s-a dovedit că pârâtul nu este beneficiarul acestui drept (sentinţa civilă nr. 231 din 26 martie 2003). Reclamantul a apelat sentinţa iar la data plângerii, cauza se afla pe rolul Tribunalului Bihor.
Petentul a considerat atitudinea judecătorului drept abuzivă, pentru că, susţine el, a depus acte din care rezultă că pârâtul nu este beneficiar al dreptului de uzufruct.
În altă cauză, având ca obiect o plângere directă a soţiei sale împotriva numitei D.F., pentru calomnie, judecătorul G.I. nu a consemnat în întregime declaraţia martorei C.V., pronunţând în acest fel achitarea inculpatei.
Şi în ce priveşte, această cauză, la data depunerii plângerii se declarase recurs de către partea vătămată.
Prin rezoluţia nr. 159/ P din 24 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a dispus neînceperea urmăririi penale, conform art. 28 alin. (6) C. proc. pen., combinat cu art.10 lit. d) din acelaşi cod, cu motivarea că hotărârile exprimă convingerea constantă a magistratului, ele fiind supuse căilor de atac, faptele reclamate nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu lezându-le latura obiectivă şi cea subiectivă.
Prin rezoluţia nr. 578/VIII/1 din 3 noiembrie 2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul J.I.S.
Nemulţumit şi de această soluţie, petentul s-a adresat instanţei cu plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., solicitând trimiterea în judecată şi acordarea de daune morale în sumă de 15.000 euro.
Prin sentinţa penală nr.11/ P din 6 mai 2004, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin motivele de recurs scrise a cerut casarea hotărârii susţinând că procurorul care a participat la judecarea plângerii a intervenit în apărarea judecătorului, pentru abuzurile săvârşite.
Un al doilea motiv de recurs, instanţa nu a dispus comasarea dosarelor nr. 105/C/2003 şi nr. 501/P/2003 la soluţionarea plângerii de faţă.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că nu s-a făcut dovada că în activitatea de judecată, cu ştiinţă, magistratul G.I. nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit defectuos şi prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor legale a petentului.
Din lecturarea sentinţei nr. 231 din 26 martie 2003, rezultă că pârâtul B.A.J., a fost confundat cu părintele său B.A., care împreună cu soţia B.R. au vândut apartamentul petentului.
Astfel se motivează „În speţă nu s-a făcut dovada că, beneficiarii uzufructului viager nu ar fi pârâtul B.A., împreună cu B.R.".
Aşa cum însăşi petentul arată în motivele de recurs depuse pentru termenul din 7 septembrie 2004, Tribunalul Bihor prin hotărârea pronunţată în dosarul nr.4222/2003, a „îndreptat o parte din abuzuri dispunând evacuarea" lui B.A.J.
Şi cu privire la cea de a doua cauză petentul a exercitat calea de atac a recursulu, recurs care a fost respins apreciindu-se că hotărârea pronunţată în cauză este legală şi temeinică.
Motivele de recurs invocate de recurent sunt nefondate, concluziile procurorului de şedinţă, care a cerut respingerea plângerii nu pot fi considerate drept o apărare a judecătorului reclamat. În cursul judecăţii procurorul participă la dezbatere în condiţiile legii şi are rol activ în vederea aflării adevărului şi a respectării legii, procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, prima instanţă nu putea să dispună conexarea a două dosare soluţionate definitiv cu o cauză aflată pe rol, obiectul judecăţii fiind plângerea împotriva măsurilor luate de procuror, iar hotărârea pronunţată în cauză este legală şi temeinică urmând a fi menţinută.
Aşa fiind, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul J.I.S., împotriva sentinţei penale nr. 11 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4383/2004. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4387/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
