ICCJ. Decizia nr. 4378/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4378/2004
Dosar nr. 3384/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 292 din 1 martie 2004 a condamnat-o pe inculpata F.L. la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 martie 2002 la 20 februarie 2003 şi a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 a confiscat de la inculpată 3,96 gr. heroină şi suma de 3.130.000 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în urma denunţului formulat de martorul C.B., la data de 5 martie 2002, au fost marcate trei bancnote de câte 100.000 lei cu creion fluorescent, iar martorul s-a deplasat la adresa din strada Livezilor, unde a cumpărat de la inculpata F.L., 2 doze de heroină.
În urma percheziţiei domiciliare, la adresa de mai sus, au fost găsite inculpata şi martorele P.G., Z.I. şi P.L. În buzunarul stâng al unei bluze de trening ce aparţinea inculpatei s-au găsit un tub de medicamente, în care se aflau 4 pliculeţe cu substanţă pulverulentă de culoare bej, şi suma de 1.430.000 lei în care se include şi cele 3 bancnote marcate. După uşă a fost găsit un tub de medicamente conţinând alte 41 pliculeţe cu substanţă pulverulentă.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, unele din probe conţin heroină pură, altele heroină în amestec cu cofeină.
Apelul declarat de inculpată care a solicitat în principal să fie achitată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu ea este autoarea faptei a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 369 din 19 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Nemulţumită şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpata a declarat recurs.
A cerut casarea sentinţei şi deciziei şi în principal achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei pe care o consideră excesivă.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au dat o încadrare juridică legală faptei săvârşite de inculpată, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată ţinând seama de criteriile, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpata a negat săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, în sensul că se ocupa de vânzarea de heroină şi a încercat să se disculpe invocând faptul că este consumatoare de droguri şi că în ziua respectivă se afla în vizită la soacra sa P.L.
Apărarea inculpatei a fost înlăturată motivat de prima instanţă. Astfel, s-a avut în vedere că aşa cum însăşi inculpata a declarat la primele audieri, în garsoniera respectivă locuieşte ea împreună cu concubinul O.F., fiul martorei P.G., aşa încât nu putea să se afle în vizită în garsoniera în care locuieşte.
Martorul C.B. cel care a denunţat-o pe inculpată, a cumpărat drogurile de la aceasta şi la recunoaşterea din grup aindicat-o pe F.L. şi nu altă persoană . Acest lucru este relatat şi de martora asistentă A.G., care a declarat că martorul a indicat-o pe inculpată fără ezitare.
În fine martora P.G. audiată numai în cursul urmăririi penale, deoarece între timp a plecat în Spania la muncă, a declarat că în ziua în care au venit poliţiştii şi efectuat percheziţia în garsoniera ocupată de inculpată şi concubinul acesteia, se afla în vizită cu alte două femei şi fumau ţigări cu droguri. Despre drogurile găsite la percheziţie a arătat că este sigură că aparţin fiului său O.F. şi că în mai multe rânduri le-a cerut inculpatei şi fiului său să nu mai vândă droguri dar aceştia nu au ascultat-o.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de articolul 2 alin. (2) din Legea 143/2000, de pericolul social al faptei şi făptuitoarei care pusă în faţa unor probe de netăgăduit a negat săvârşirea faptei, Curtea apreciază că pedeapsa de 10 ani închisoare situată la limita minimului special nu este exagerată, astfel că şi sub acest aspect recursul este nefondat.
Urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 martie 2002 la 20 februarie 2003 şi se va constata că inculpata este arestată în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.L., împotriva deciziei penale nr. 369 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 martie 2002 la 20 februarie 2003.
Constată că inculpata este arestată în altă cauză.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4377/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4383/2004. Penal. Art.208,209 c.pen. Recurs... → |
|---|
