ICCJ. Decizia nr. 4387/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4387/2004
Dosar nr. 3036/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221 din 18 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul N.A.N.C., în temeiul dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat să plătească 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 504 din 24 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, contestatorul N.A.N.C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi a unei tentative la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b, c), d), f) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Instanţa de fond a constatat că motivele invocate de contestator privind nulitatea absolută a deciziei penale nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie şi a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 816 din 24 octombrie 2003 al Tribunalului Bucureşti, greşita încadrare juridică dată faptelor reţinute în sarcina sa şi nerespectarea dispoziţiilor de procedură penală cu ocazia judecării recursului nu constituie motive de contestaţie la executare.
Condamnatul a invocat ca temei al contestaţiei la executare dispoziţiile art. 461 lit. c) şi d) C. proc. pen.
Instanţa de fond a constatat că în cauză nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, de asemenea, s-a constatat că în cauză nu este aplicabilă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei şi nici nu s-a ivit vreun incident în cursul executării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 271 din 19 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.A.N.C. şi a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 550.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200.000 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul condamnat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi admiterea contestaţiei la executare, invocându-se nulitatea deciziei penale nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanţele de judecată au analizat motivele invocate de condamnatul N.A.N.C. prin contestaţia la executare formulată în temeiul art. 461 lit. c) şi d) C. proc. pen. şi au constatat în mod temeinic şi legal că acestea nu se circumscriu dispoziţiilor textului de lege invocat.
Criticile formulate de condamnat cu privire la Decizia nr. 4451 din 14 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie prin care i s-a majorat pedeapsa rezultantă de la 9 la 11 ani închisoare, critici referitoare la situaţia de fapt reţinută, încadrările juridice date faptelor, reindividualizarea pedepsei aplicate şi pe care acesta le apreciază ca temeiuri de constatare a nulităţii hotărârii judecătoreşti şi a mandatului de executare a pedepsei închisorii nu constituie nelămuriri sau motive de împiedicare a executării şi nici cauze de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, recursul condamnatului N.A.N.C. urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.A.N.C. împotriva deciziei penale nr. 271 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4384/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4388/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
