ICCJ. Decizia nr. 4375/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4375/2004
Dosar nr. 2341/2004
Şedinţa publică din 7 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 345 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului P.M. zis S., pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare;
- violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2226 din 1 octombrie 1999 a Judecătoriei Focşani şi s-a contopit restul neexecutat din această pedeapsă de 605 zile, în pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţă, inculpatul P.M. urmând a executa, în total pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 25 martie 2003 şi până la 7 noiembrie 2003.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul P.M. a sumei de 1.200.000 lei.
S-a constatat că părţile vătămate N.I. şi P.D. domiciliate în comuna Nereju, judeţul Vrancea, nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat inculpatul P.M. la 22.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că inculpatul P.M. locuieşte în comuna Nereju, judeţul Vrancea, fiind o fire violentă şi consumă excesiv băuturi alcoolice că, în data de 23 ianuarie 2003, în jurul orei 15,30, partea vătămată N.I., în vârstă de 69 ani, domiciliat în comuna Nereju, judeţul Vrancea, s-a deplasat la Oficiul Poştal din comuna Nereju, unde a ridicat pensia pe luna ianuarie, în sumă de 1.400.000 lei şi din care a achitat factura pentru curentul electric în sumă de 200.000 lei.
După încasarea pensiei, partea vătămată a mers la magazinul alimentar al numitului B.T., unde a consumat vin, după care a plecat spre locuinţa martorului D.I. La un moment dat N.I. a fost acostat de inculpatul P.M. care, după ce l-a lovit cu pumnii şi picioarele, i-a sustras din buzunar suma de 1.200.000 lei şi buletinul de identitate. La strigătele de ajutor ale părţii vătămate inculpatul a continuat să o lovească până când acesta a căzut la pământ.
După de inculpatul a plecat, N.I., s-a deplasat cu greutate la locuinţa martorului D.I. care se găsea la aproximativ 200 m.
Martorul D.I. şi concubina acestuia A.M., au acordat părţii vătămate găzduire, până a doua zi dimineaţă, N.I. relatând celor doi că P.M. l-a lovit şi i-a sustras banii.
După săvârşirea faptei, inculpatul P.M. a dispărut de la domiciliu fiind prins de organele de poliţie, la data de 25 martie 2003, când a fost încarcerat.
În noaptea de 12 ianuarie 2003, în jurul orei 3, inculpatul P.M. după ce a consumat băuturi alcoolice la botezul organizat de martorul P.P. şi a ajuns în stare de ebrietate, a pătruns fără drept, înarmat cu o secure, în locuinţa părţii vătămate P.D., care în anul 1999 fusese martor în procesul de viol unde P.M. avusese calitatea de inculpat.
De faţă cu cei patru minori ai părţii vătămate P.D., inculpatul o loveşte cu securea în zona membrelor inferioare şi o ameninţă cu moartea atât pe ea cât şi întreaga familie.
Leziunile cauzate de inculpat, părţii vătămate au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Cu multă greutate P.D. a reuşit să fugă din domiciliul său însoţită de cei doi din cei patru copii şi s-a refugiat mai întâi la martorul B.T. după care a plecat la martorul B.N., anunţând şi organele de poliţie.
În aceeaşi zi, în jurul orei 13,30-14,00, inculpatul înarmat cu o secure, a pătruns din nou în domiciliul părţii vătămate P.D., proferând ameninţări. Vecinii au anunţat organele de poliţie însă inculpatul a reuşit să fugă.
În drept fapta inculpatului P.M. care pe timp de noapte şi în loc public a sustras prin violenţă părţii vătămate N.I., suma de 1.200.000 lei şi buletinul de identitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care a pătruns fără drept de două ori, din care o dată pe timpul nopţii, înarmat cu o secure în domiciliul părţii vătămate P.D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor şi persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior de două ori pentru infracţiuni de violenţă, ultima condamnare fiind de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2226 din 1 octombrie 1999 a Judecătoriei Focşani din care inculpatul a fost liberat condiţionat la 7 iunie 2002 mai înainte cu 605 zile de împlinirea duratei pedepsei.
S-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
S-a ţinut seama că inculpatul a avut o atitudine nesinceră în timpul procesului încercând să inducă în eroare organele judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa. Solicită să se aibă în vedere că partea vătămată, în declaraţiile sale a susţinut constant că nu ştie cine a lovit-o şi deposedat-o de suma respectivă, şi în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Referitor la cea de-a doua faptă reţinută în sarcina sa, solicită a se avea în vedere relaţia de rudenie cu partea vătămată, că aceasta nu s-a constituit parte civilă, că pedeapsa aplicată este prea mare.
Prin Decizia penală nr. 158 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând prin apărător, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
În ultimul cuvânt, inculpatul a declarat că este nevinovat.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
Probatoriul administrat în cauză dovedeşte că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este cea corectă, fiind motivate amplu şi convingător împrejurările în care a acţionat inculpatul, referindu-se concret la declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi pe parcursul procesului penal, înlăturând motivat susţinerile nesincere.
Inculpatul P.M. a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, nerecunoscând infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Cu privire la infracţiunea de tâlhărie (fapta din 23 ianuarie 2003, parte vătămată fiind N.I.), inculpatul a declarat că la acea dată s-a aflat, între orele 17,00-23,00, la domiciliul numitei C.M., astfel încât nu este el autorul faptei de tâlhărie a părţii vătămate N.I.
Martorii D.I. şi A.M. (cei care l-au primit în casă, până a doua zi, pe N.I.) au declarat că victima le-a povestit cum a fost lovit de P.M., care l-a căutat apoi în buzunare, luându-i suma de 1.200.000 lei şi buletinul de identitate, ameninţându-l că dacă va merge la poliţie, îl omoară.
De asemenea, în declaraţia dată la urmărirea penală, victima N.I. relatează amănunţit cum a fost urmărit de către P.M., lovit de acesta, care i-a luat 1.200.000 lei din buzunar, ameninţându-l cu moartea dacă spune ceva.
Aşa încât, deşi ulterior partea vătămată a revenit asupra acestei declaraţii, susţinând că nu inculpatul este autorul faptei, instanţa apreciază că fapta este dovedită şi că autorul acesteia este inculpatul P.M., în raport de probele administrate.
Cu privire la susţinerea lui N.I., în sensul că a fost obligat să declare că P.M. este autorul infracţiunii de tâlhărie comisă asupra sa, este de reţinut declaraţia martorului J.A. care a asistat la luarea declaraţiei de către procuror părţii vătămate N.I., relatând că audierea s-a făcut în condiţii corecte.
Declaraţiile martorilor C.M., C.N., C.M. şi M.P. sunt infirmate de probele administrate în cauză, fiind apreciate ca nesincere.
Cu privire la cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., parte vătămată fiind P.D., se constată că inculpatul a avut aceeaşi atitudine de nerecunoaştere a faptei.
S-a demonstrat, însă, că în data de 12 - 13 ianuarie 2003, de două ori, inculpatul P.M. a pătruns în locuinţa părţii vătămate P.D., înarmat cu o secure, lovind-o pe aceasta cu securea în zona picioarelor şi ameninţând-o cu moartea, atât pe ea, cât şi pe familia acesteia.
Leziunile cauzate de inculpat părţii vătămate au necesitat un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Declaraţiile martorilor cu privire la această faptă sunt contradictorii, în sensul că, iniţial, în faza de urmărire penală, aceştia au relatat cele reţinute în cauză (inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate, ameninţând-o şi lovind-o cu securea) după care, în faza de cercetare judecătorească, au revenit asupra celor declarate, negând.
Această atitudine oscilantă a martorilor, cât şi a părţii vătămate P.D. se explică prin teama insuflată de inculpat acestora, cunoscut ca o persoană cu o fire foarte violentă, cât şi prin demersurile făcute de rudele acestuia în scopul convingerii de a-şi schimba declaraţiile în favoarea inculpatului.
Cu toate acestea, martorii B.T. şi B.N. au revenit asupra declaraţiilor date în instanţă la 4 iulie 2003 şi şi-au menţinut declaraţiile date în timpul urmăririi penale, în care au relatat că inculpatul P.M. a pătruns în locuinţa părţii vătămate, a lovit-o şi a ameninţat-o, proferând injurii la adresa acestuia şi a familiei sale.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului se constată că au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, împrejurările şi modalitatea concretă de săvârşire a acestora, cât şi persoana inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră, de inducere în eroare a organelor judiciare, şi având în vedere cele două condamnări pentru infracţiuni de violenţă, pedepsele aplicate sunt just individualizate, fiind în măsură să conducă la atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Aşa încât, nefiind motive care să justifice achitarea inculpatului şi nici reducerea pedepselor aplicate acestuia, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat, ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 158 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 martie 2003 la 7 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4374/2004. Penal. Art. 211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4377/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
