ICCJ. Decizia nr. 4408/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4408/2004
Dosar nr. 3807/2004
Şedinţa publică din 8 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 256 din 5 mai 2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul U.I., în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 16 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Conform art. 67 alin. (2) C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
A fost menţinută starea de arest şi dedusă prevenţia de la 29 martie 2004 la zi.
A fost confiscat cuţitul corp delict.
S-a luat act că moştenitorii victimei nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus şi onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 28 martie 2004, inculpatul U.I., aflat la domiciliul său în comuna Tinosu, jud. Prahova, în stare de ebrietate, în urma unor discuţii cu soţia sa U.V., i-a aplicat acesteia o lovitură cu un cuţit, luat de pe masă, în zona crurală, secţionându-i parţial artera femurală.
Urmare hemoragiei puternice, în condiţiile în care inculpatul a manifestat nepăsare, plecând în altă anexă a imobilului, a survenit decesul acesteia.
Deşi a încercat să-şi ajute mama, numitul U.F.V. nu a reuşit, victima spunându-i că cel care a lovit-o cu cuţitul este inculpatul.
Audiat în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii, inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 245 din 9 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins recursul inculpatului ca nefondat, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris, însă susţinut oral, prin apărător şi personal, în sensul reducerii pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în raport de motivul de casare invocat oral, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar şi de celelalte cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Împrejurările săvârşirii faptei şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite fără echivoc pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia.
Încadrarea juridică este legală.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale legale ale pedepsei, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, împrejurările comiterii acesteia şi datele de caracterizare a persoanei inculpatului.
Pedeapsa astfel cum a fost aplicată, în imediata apropiere a limitei minime legale speciale, este corect individualizată, fiind şi justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de reeducare şi constrângere ale sancţiunii, cât şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Constatând că cererea inculpatului de reducere a pedepsei nu este întemeiată, recursul acestuia urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată va fi dedus timpul arestării preventive de la 29 martie 2004 la 8 septembrie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.I. împotriva deciziei penale nr. 245 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 martie 2004 la 8 septembrie 2004.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4406/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4409/2004. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
