ICCJ. Decizia nr. 4587/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4587/2004
Dosar nr. 2180/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 164 din 1 martie 2004, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul B.A. la câte trei pedepse de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 21 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 11 decembrie 2003, la zi.
În baza art. 116 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Timişoara, pe o durată de 5 ani.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 11 decembrie 2003, prin ameninţare cu un cuţit, inculpatul B.A., împreună cu fratele său, coinculpatul B.D., au deposedat, într-un compartiment dintr-un tren, pe părţile vătămate P.S., R.L. şi G.I., de gecile cu care erau îmbrăcate.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 117/ A din 1 aprilie 2004, a respins apelul inculpatului.
Totodată, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, durata arestării preventive, de la 1 martie 2004, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tâlhăriile (prin ameninţarea, cu un cuţit, a părţilor vătămate, care se aflau într-un tren, urmată de deposedarea acestora, de hainele cu care erau îmbrăcate), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului B.A. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei nr. 117/ A din 1 aprilie 2004a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 decembrie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4586/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4590/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
