ICCJ. Decizia nr. 4590/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4590/2004
Dosar nr. 3035/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 230 din 17 februarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul I.V.R.M. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru complicitate la tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, combinat cu art. 211 alin. (1) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), computată durata prevenţiei şi inculpatul a fost obligat să plătească unei părţi civile o sumă de bani, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la data de 7 noiembrie 2002, în jurul orelor 11,00, un cetăţean turc şi logodnica sa se deplasau cu autoturismul, proprietate personală, pe şoseaua Giurgiului din direcţia Giurgiu spre Bucureşti. La un moment dat, în apropierea intersecţiei cu str. Găzarului, au oprit maşina şi au coborât pentru a face cumpărături. În apropierea lor a oprit un alt autoturism în care se aflau 4 persoane, iar cea din dreapta faţă a deschis geamul de la portiera şoferului, a afirmat că este de la poliţie şi arătând o legitimaţie, i-a solicitat cetăţeanului turc să prezinte documentele pentru control. Acesta refuzând şi spunând să meargă împreună la secţia de poliţie pentru verificări, pretinsul poliţist i-a adresat cuvinte jignitoare, a montat un girofar de culoare albastră pe bordul maşinii după care autoturismul s-a deplasat către Piaţa Progresului.
În acest timp, un alt cetăţean turc mergea singur cu maşina sa pe aceeaşi şosea venind dinspre oraşul Giurgiu. În apropiere de Piaţa Progresului a observat autovehicolul în care se aflau cele 4 persoane care îi făceau semn să oprească. La refuzul cetăţeanului turc de a opri ocupantul locului din dreapta faţă i-a arătat o legitimaţie, i-a spus că este poliţist, după care autoturismul celor patru i-a blocat drumul, oprindu-se în faţa acelei maşini.
Din autovehicul au coborât două persoane, una s-a oprit la portiera din dreapta faţă a maşinii condusă de cetăţeanul turc, iar cealaltă la uşa din stânga faţă, iar cea din dreapta a deschis portiera, i-a arătat o legitimaţie, a spus că este ofiţer poliţist şi i-a cerut să-i arate banii. Totodată a menţionat că trebuie să controleze autoturismul pentru a căuta stupefiante. În urma refuzului, persoana din partea dreaptă a portierei de la maşina condusă de cetăţeanul turc a scos din buzunar un cuţit pe care i l-a pus în zona feţei din care cauză victima i-a arătat o sumă de bani, timp în care persoana ce stătea în partea stângă a maşinii bloca portiera şoferului pentru ca acesta să nu poată fugi.
La un moment dat, primul cetăţean turc a sosit la locul incidentului şi observând ce se întâmplă, l-a avertizat pe cel de al doilea că acele persoane nu sunt poliţişti şi că urmăreau doar să-i fure bunuri şi valută.
Auzind cele de mai sus, cele două persoane aflate lângă autoturism s-au urcat în maşina cu care veniseră şi din care au coborât, plecând spre Berceni, în urma lor fiind cele două victime, fiecare în autoturismul său.
Ajungând pe str. Şura Mare, într-o zonă în care se efectuau lucrări la şinele de tramvai, deoarece maşina s-a avariat nu a mai putut înainta, astfel încât cei doi cetăţeni turci ajungându-i i-au luat la bătaie şi au anunţat pe lucrătorii de poliţie.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 338 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva soluţiilor inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că instanţele nu au aplicat dispoziţiile art. 74 C. pen., pentru a o stabili sub minimul special prevăzut de lege.
În acest sens, apărătorul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de contribuţia recurentului la comiterea infracţiunii şi de persoana acestuia care acţionează în cadrul unei fundaţii sportive şi nu are antecedente penale.
Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate se constată că ele sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei care reflectă corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului.
În acest sens se constată că instanţele au făcut o apreciere corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume împrejurările în care fapta a fost comisă precum şi pericolul social al ei, chiar dacă a rămas în faza tentativei.
Totodată instanţele au ţinut seama şi de persoana inculpatului, care a acţionat în calitate de complice, nu are antecedente penale şi are o meserie, ceea ce justifică orientarea cuantumului pedepsei către minimul special prevăzut de lege.
Pedeapsa, astfel cum a fost stabilită şi aplicată asigură realizarea scopului ei educativ şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni prevăzută de art. 52 C. pen.
Faţă de această situaţie, neexistând alte împrejurări favorabile inculpatului, care pot fi considerate circumstanţe atenuante, potrivit art. 74 C. pen., recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să fie computată durata prevenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.V.R.M. împotriva deciziei nr. 338 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 10 ianuarie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4587/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4591/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
