ICCJ. Decizia nr. 4595/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4595/2004
Dosar nr. 2951/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 289 din 1 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul N.Şt. la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 25 februarie 2003, la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 25 februarie 2003, în urma denunţului numitului B.M., s-a procedat la marcarea bancnotelor sumei de 950.000 lei, cu inscripţia „trafic de droguri".
Cu această sumă, B.M. a cumpărat de la inculpatul N.Şt., patru doze de heroină.
În urma percheziţiei domiciliare, a mai fost găsită o doză de heroină, în camera inculpatului, destinată consumului propriu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 328 din 7 mai 2004, a respins apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menţinut starea de arest a acestuia şi s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive, de la 25 februarie 2003, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, care sunt cert dovedite şi încadrate în mod corespunzător în dispoziţiile legii.
Deşi inculpatul a recunoscut doar infracţiunea de consum de droguri, traficul de stupefiante a fost dovedit în sarcina sa, prin procedura flagrantului organizat de organele de poliţie. Astfel, din procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală, la data de 25 februarie 2003, rezultă că, în buzunarul stâng al pantalonilor cu care era îmbrăcat inculpatul, a fost găsită suma de 950.000 lei, pe care o primise anterior, pentru cele patru doze de heroină vândute lui B.M.
Pe una dintre bancnote era inscripţionată menţiunea „trafic de droguri".
Aşa fiind, apărarea inculpatului că nu a vândut cele patru doze de heroină, ci doar s-a înduplecat să împrumute cele patru doze de heroină, la rugăminţile lui B.M. şi M.Şt., iar suma de 950.000 lei a fost lăsată de cele două persoane, din propria iniţiativă pe masa din locuinţa sa, de către acestea, nu poate fi acceptată.
Nu se justifică nici reţinerea de circumstanţe atenuante.
Sub acest aspect, instanţele au reţinut corect că, anterior, prin sentinţapenală nr. 999 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani şi 3 luni închisoare, cu aplicarea, art. 81 C. pen., condamnare pentru care a intervenit reabilitarea de drept. Apoi, nesinceritatea inculpatului, privitoare la infracţiunea de trafic de stupefiante a fost, de asemenea, avută în vedere de către instanţe în operaţiunea de individualizare a pedepselor.
Aceste date şi elemente, precum şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, impune concluzia că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi nici reducerea pedepsei, care a fost just individualizată.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.Şt. împotriva deciziei nr. 328 din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 februarie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4594/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4609/2004. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
