ICCJ. Decizia nr. 4612/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4612/2004
Dosar nr. 3189/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 16 februarie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 2886/2003, Tribunalul Satu Mare l-a condamnat pe inculpatul M.V. pentru infracţiunea de omor calificat, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen., s-a dedus prevenţia la zi, de la 22 februarie 2003.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dispus confiscarea cuţitului corp delict.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 40.000.000 lei cu titlul de despăgubiri civile şi 20.000.000 lei daune morale plus a cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că în ziua de 19 februarie 2003, în jurul orei 16,00, inculpatul deplasându-se în Sighetul Marmaţiei aştepta maşina în faţa Spitalului Municipal, împreună cu un grup din care făcea parte şi victima. Aproximativ după jumătate de oră grupul, inclusiv inculpatul, a fost transportat cu o maşină autoutilitară care, la un moment dat a făcut un popas. Inculpatul avea asupra sa bani, fapt văzut de ceilalţi, şi a oferit câte o cafea fiecăruia. O altă persoană a oferit tuturor coniac.
Reluându-se mersul şi fiind întuneric în maşină, inculpatul a pretins că victima l-a pipăit ca să-i fure banii. Când peste un timp inculpatul şi victima au coborât din maşină, între cei doi a avut loc o altercaţie, îmbrânceli şi insulte, după care inculpatul a scos cuţitul pe care-l avea şi i-a aplicat victimei o lovitură de cuţit în regiunea gâtului. La scurt timp victima a decedat, din raportul medico – legal rezultă că moartea a fost datorată hemoragiei externe şi aspirării de sânge în căile respiratorii, urmare a plăgii tăiate – înţepate transfixiante a gâtului, leziuni ce s-au putut produce prin lovirea activă cu un corp dur înţepător, tăietor (cuţit). Ceea ce s-a mai precizat în raport a fost poziţia părţilor de ortostatism faţă în faţă. Astfel a fost posibilă înlăturarea apărării inculpatului, în sensul că s-a aflat în legitimă apărare.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute din analiza probelor administrate şi anume: procese – verbale de constatare, planşe foto, declaraţia părţii civile, declaraţiile martorilor B.S., M.D., M.M., H.A., G.C., S.I.C., M.G., M.C. şi F.M.
Instanţa de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat cu reţinerea stării de provocare.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 92/A/2004, pronunţată la data de 6 mai 2004, în dosarul penal nr. 1229/P/2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat şi partea civilă (mama victimei).
S-a menţinut arestarea, s-a dedus prevenţia şi inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a preluat motivarea nereţinerii stării de legitimă apărare, cu precizarea suplimentară a motivării, în sensul că nu a existat proporţionalitate între acţiunea victimei şi riposta inculpatului. De asemenea, s-a reţinut şi că inculpatul avea alte posibilităţi de a-şi apăra viaţa, spre exemplu, strigarea călătorilor în ajutor. S-a apreciat că încadrarea juridică s-a efectuat corect, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., nefiind specificată intenţia de a ucide care s-a dovedit în cauză.
S-a înlăturat şi cererea de transformare a infracţiunii intenţionate într-o infracţiune de praeterintenţie cum este infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, art. 183 C. pen., întrucât inculpatul a avut reprezentarea fără echivoc a consecinţelor faptelor sale.
Împotriva acestei decizii, inculpatul şi partea civilă au declarat recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 17 C. proc. pen. Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. e) C. proc. pen., sau condamnarea la o pedeapsă egală cu durata arestării.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse echivalente cu durata arestării preventive, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare pentru adâncirea probelor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea, în raport de criticile formulate, probele administrate, şi legislaţia aplicabilă în cauză, constată că recursul este nefondat.
Instanţele au dat o încadrare juridică corectă faptei, în infracţiunea de omor calificat, şi nu de lovituri cauzatoare de moarte, deoarece lovirea victimei într-o zonă vitală şi cu un obiect vulnerant apt să producă moartea, exclude praeterintenţia specifică art. 183 C. pen., fiind clară intenţia caracteristică art. 174 C. pen.
Partea civilă în recursul său a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile, ca urmare a casării hotărârii sub acest aspect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând modul în care a fost soluţionată cauza civilă constată că nu există temeiuri pentru ca acestea să fie majorate, cuantumul fiind corect stabilit de instanţe.
Pentru considerentele exprimate, urmează a se respinge ca nefondate ambele recursuri, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, durata prevenţiei, la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca inculpatul recurent şi recurenta parte civilă să fie obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, fiind în culpă procesuală prin respingerea recursurilor. Pentru acelaşi temei nu s-au acordat părţii civile cheltuielile de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.V. şi inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 92 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 22 februarie 2003, până la 17 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat şi recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4611/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4613/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
