ICCJ. Decizia nr. 4591/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4591/2004
Dosar nr. 3182/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434 din 25 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
- D.H.F.A. la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- C.Şt.A. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a art. 75 lit. c) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1482/2001 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul C.Şt. va executa 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.Şt.A. şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de o zi (19 martie 2001) şi durata arestării preventive, de la 24 iunie 2003, la zi.
S-a constatat că inculpatul D.H.F.A. este arestat în altă cauză.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar, la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara zilei de 10 iunie 2003, în jurul orei 21,30, inculpatul C.Şt. a smuls două lanţuri din aur, cu medalion şi cruciuliţă, de la gâtul părţii vătămate B.D., care cobora din tramvai. Încercând să-l urmărească pe inculpat, partea vătămată a fost oprită de coinculpatul D.H.F.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 369/ A din 18 mai 2004, a respins apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului C.Şt. şi a dedus, din pedeapsă, durata reţinerii de 1 zi (19 martie 2001) şi a arestării preventive, de la 24 iunie2003, la zi.
S-a luat act că inculpatul D.H.F. este arestat în altă cauză.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanţa de fond, pentru administrare de noi probe.
Inculpatul D.H.F. a solicitat, în subsidiar, achitarea, iar, în situaţia în care se reţine că a comis tâlhăria, reducerea pedepsei aplicate.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă că faptele şi vinovăţia inculpaţilor au fost corect reţinute şi sunt cert dovedite, iar încadrarea juridică a faptelor este corespunzătoare dispoziţiilor legii.
Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către inculpatul C.Şt., cu complicitatea inculpatului D.H.F. rezultă din declaraţiile părţii vătămate, care a descris împrejurările în care a fost deposedată, prin smulgere de bijuterii şi care i-a recunoscut pe cei doi inculpaţi din albumele şi planşele foto, precum şi din grup.
De altfel, prin declaraţia dată organelor de poliţie şi la procuror, inculpatul D.H.F. a recunoscut participaţia sa la săvârşirea tâlhăriei, a cărei autor a fost inculpatul C.Şt., descriind, în amănunt, cum anume au procedat.
Aşa fiind, nu se justifică cererea de casare a hotărârilor şi de trimitere a cauzei spre rejudecare, şi nici cea de achitare.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat deposedarea victimei de bijuterii, în timp ce aceasta cobora din tramvai, pedepsele au fost just individualizate şi nu există temeiuri pentru reducerea lor.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.H.F.A. şi C.Şt.A. împotriva deciziei nr. 369/ A din 18 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului C.Şt.A. timpul reţinerii de o zi, 19 martie 2001, şi durata arestării preventive de la 24 iunie 2003, la zi.
Constată că inculpatul D.H.F.A. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenţi să plătească statului cheltuieli judiciare astfel: C.Şt.A. 1.200.000 lei, iar D.H.F.A. 1.600.000 lei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4590/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4592/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
